Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toți cei ce fuseseră înaintea lui. (1 Împărați 16:29)
Rege al anticului regat evreiesc, Israel, cu capitala la Samaria, fiu și succesor al regelui Omri, Ahab, dominat de pretențiile și dorințele lui de împărat peste popor, nu s-a mulțumit cu o regină evreică. Deși era împăratul unui popor ales de Dumnezeu, Ahab caută, prin mijloace omenești, să apere acest popor de invaziile popoarelor din jur. Pretențiile lui de asemănare cu națiunile înconjurătoare, de ieșire din conul de umbră, îl determină să o aducă în Israel pe Izabela, o prințesă feniciană, fiica regelui Etbaal, rege al Tyrului și Sidonului, pentru a stabili alianțe cu fenicienii din Sidon, în dorința de a stăvili expansiunea asiriană. Pe Ahab nu-l găsim strigând la Dumnezeu, dimpotrivă, nu pune preț pe religia monoteistă a lui Israel, ci se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu, impunând politeismul canaanito-fenician. Influența păgână a Izabelei accentuează și mai mult pornirile rele ale lui Ahab. Influența rea a împăratului are efect distrugător asupra poporului. Astfel, poporul înlătură monoteismul, închinarea la Dumnezeul ce l-a ales, înlocuindu-l cu politeismul, iar închinarea la Yahwé este înlocuită cu închinarea la Baal și Astarteea. Decăderea spirituală începută de Ieroboam a continuat și a ajuns la apogeu în vremea lui Ahab. În dorința lui de a salva poporul, Dumnezeu îngăduie să vină o secetă de trei ani și jumătate. Iar atunci când Dumnezeu îl trimite pe Ilie, Ahab, orbit de pornirile lui rele, de apostazia lui, îl învinovățește pe omul lui Dumnezeu pentru starea poporului, în loc să caute iertare la Dumnezeu.
În ciuda alianțelor lui cu națiunile înconjurătoare, încheiate cu prețul înstrăinării de Dumnezeu, Ahab își găsește sfârșitul, fiind omorât de asirieni.
A rămas în istorie și în amintirea generațiilor care au urmat ca un împărat care a făcut ce este rău înaintea Domnului. Răul a fost alegerea lui. Ca și alți împărați ai lui Israel, care sunt menționați că au făcut ce este bine, alegând să rămână lângă Dumnezeu, și Ahab, prin alegere, ar fi putut să aleagă binele, ascultarea de Dumnezeu, însă… a ales ce este rău. Din păcate, consecințele răului și-au pus amprenta atât pe el și familia lui, cât și pe cei din jur. Ziua de azi este o nouă pagină din viață, luminată fie de binele izvorât din călăuzirea divină, fie umbrită de… răul ales și consecințele lui. O influență spre bine, spre viață, sau o influență spre rău, spre pierzarea personală și a celor din jur? Astăzi încă se mai poate alege!
Marian Ciupagu, pastor, Conferinţa Oltenia