Ahaz

Devoțional zilnice 21 iulie 2018

Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul! (Isaia 7:12)

Ahaz a ajuns rege la 20 de ani și a domnit la Ierusalim în anii 735–715 î.Hr. Cronicile sfinte (2 Împărați 16; 2 Cronici 28) îl descriu ca pe un tânăr insensibil la chemările Dumnezeului lui Israel și ostil credinței părintești. A îmbrățișat cu frenezie baalismul, după tradiția inaugurată de străbunica Atalia, fiica Izabelei. A făcut idoli, și-a trecut fiii prin foc și a promovat prostituția sacră pe înălțimi.

Ahaz a făcut o „reformă” la templu, aducând un altar nou, după model sirian. Jertfelnicul de aramă, pe care se adusese timp de două secole arderea-de-tot zilnică, simbolul jertfei lui Hristos, a fost înlăturat. Apoi a distrus spaţiul din curtea templului, care era destinat adunărilor de Sabat.

Dumnezeu l-a încercat pe Ahaz prin invazii străine. A trimis împotriva lui pe israeliți, sirieni, filisteni și edomiți. Ba chiar și asirienii, al căror ajutor îl cumpărase cu mari sacrificii din tezaurul Domnului, l-au ajutat doar într-o primă fază, apoi l-au lăsat de izbeliște. Regele nu s-a umilit înaintea Domnului, ci a rămas cu încăpățânare în necredință și idolatrie.

Dar cel mai mare păcat pe care l-a făcut Ahaz a fost refuzul ajutorului lui Dumnezeu. Isaia (cap. 7) ne povestește că, atunci când Ahaz tremura sub amenințarea invaziei siro-israelite, Dumnezeu S-a oferit să-l ajute. I se cerea doar să aibă încredere. Văzându-l că ezită, profetul l-a îndemnat să ceară o dovadă supranaturală de la Dumnezeu, oricât de îndrăzneaţă. Dar Ahaz, temându-se că Yahwé ar putea împlini acel semn şi astfel şi-ar crea obligaţii, a răspuns, plin de ipocrizie: „Nu cer niciun semn, nu vreau să-L ispitesc pe Domnul!”

Oricât de departe ai ajuns în păcat, nu refuza astăzi mântuirea pe care Dumnezeu ți-o oferă. Păcatul de orice fel este urât de Dumnezeu. Dar a refuza ajutorul Lui înseamnă a obosi răbdarea lui Dumnezeu. Arată astăzi încredere și credință în Dumnezeul adevărat! Cere-I ajutorul!

„Cum pot oamenii pe care Dumnezeu i-a favorizat atât de mult să nu aprecieze ocaziile și privilegiile date? Cum pot ei refuza să accepte ajutorul divin oferit?” (Comentariul biblic AZȘ, vol. 7, p. 923; Review and Herald, 4 iulie 1899)

Florin Lăiu, profesor, Institutul Teologic Adventist – Cernica

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro