Ai grijă! E o capcană!

Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei” Eclesiastul 12:1
Mă întreb care a fost copilul care nu și-a dorit niciodată să crească mare și să facă ce vrea?
Ei bine dragii mei, eu, care am ajuns la pragul bătrâneții și al înțelepciunii, aproape nouăzeci și unu de ani împliniți pe invers, vă avertizez că e o capcană.
Perioada copilăriei este o valoare pe care nu o vom mai putea recupera niciodată. Nu știu cum sunteți voi, însă eu până de curând, mereu îmi doream să cresc. Una dintre verișoarele mele este mai mare cu un an și 10 zile decât mine și mereu când eram mici și o sunam de ziua ei mă gândeam că în următorul an voi avea și eu vârsta ei. Niciodată nu eram mulțumită cu vârsta pe care urma să o împlinesc. Îmi doream să fiu mare, ca și ea.
Acum am crescut și mă îngrozește ideea că în următorul an voi avea vârsta pe care ea o împlinește în prezent. De ce? Pentru că am realizat ce am pierdut. Cea mai frumoasă și ușoară perioadă din viață, copilăria. Desigur, asta nu înseamnă că în viitor viața nu va fi frumoasă, însă cu siguranță nu voi mai dispune de aceleași atuuri ca și până acum. Nu voi mai avea la fel de mult timp să învăț lucruri noi, să fac ceea ce îmi place, să mă joc, să ies cu prietenii și, din contră, va trebui să mă întrețin singură și multe altele. Chiar dacă unele dintre aceste lucruri par interesante, probabil nu se pot compara cu ceea ce rămâne în urmă.
Îndemnul meu este să profitați de fiecare minut al perioadei copilăriei, să vă jucați, să vă bucurați de orice lucru, să citiți cât de mult puteți, să învățați cât mai multe lucruri noi, să vă satisfaceți curiozitățile (pe cele bune și nepericuloase), și să vă bucurați cât mai mult de părtășia cu cei dragi, fiindcă atunci când veți crește, aceste lucruri vă vor lipsi mai mult decât credeți.
Iar în final, mai important decât toate cele de mai sus, căutați să puneți fundamentul unei relații puternice între voi și Dumnezeu, fiindcă odată cu maturizarea voastră, acesta este unul dintre puținele lucruri pe care nu îl veți pierde.
Tudorașcu Sarah, Ghid Asistent – Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro