Ajutorul meu

Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul? (Evrei 13:6)
Milioane de femei din întreaga lume au nevoie de ajutor, într-un fel sau în altul. Poate fi vorba de o situație la locul de muncă, de lipsa oportunităților educaționale, de probleme la școală, de greutăți financiare sau de probleme acasă. Pentru unii, situația poate fi mult mai gravă: de exemplu, lipsa hranei sau a apei curate de băut sau poate înfruntarea unei boli terminale. La momentul în care scriu acest devoțional, inima mea simte împreună cu multe prietene care se confruntă cu probleme de sănătate, unele chiar fără speranță. Pentru noi toate, cele care avem de înfruntat dificultăți, făgăduința din Biblie este: „Domnul este ajutorul meu.”
Recent, am hotărât să cer împlinirea acestei făgăduințe din Evrei 13:6, repetând-o din nou și din nou. Mi-a cuprins mintea și inima. Tocmai trecusem printr-o încercare grea, care îmi testase credința și încrederea în Dumnezeu. A fost o vreme în care soarele părea să dispară cu zilele. Dar, în astfel de momente, făgăduințele lui Dumnezeu ne pot aduce înapoi lumina Sa, ajutând sufletul să găsească adăpost în Cel Atotputernic. Rugându-ne, repetând, cerând, crezând și așteptând putem supraviețui întunericului și putem umbla din nou în lumina dragostei Sale.
În verset se mai pune întrebarea: „Ce mi-ar putea face omul?” Acest lucru m-a tulburat. Cunoști câteva răspunsuri posibile: „Mă poate minți.” „Mă poate înșela.” „Mă poate răni.” „Mă poate teroriza.” „Mă poate chinui verbal și fizic.” Totuși, Scriptura pune această întrebare în contextul în care Domnul este Ajutorul nostru. Pentru că El este cu noi, ce ne-ar putea face omul? Termenul grecesc tradus prin „ajutorul” în acest pasaj este boētheia, de la boē, care înseamnă „un strigăt”, și theō, care înseamnă „a alerga”. Când ai nevoie de ajutor, Dumnezeu aleargă strigând: „Vin!” Ce imagine – a minunatului Tată ceresc alergând în ajutorul nostru!
Tatăl nostru iubitor niciodată nu Își va întoarce urechea de la copiii Săi care strigă către El (Isaia 59:1-3). El ascultă și este preocupat de noi mai mult decât putem ști. Psalmii 124:8 ne reamintește că Cel care ne vine în ajutor a făcut „cerurile și pământul”.
Acum, când începi o nouă zi, adu-ți aminte că nu ești singură. Păstrează această făgăduință în inima ta: „Domnul este ajutorul meu.” Fie ca făgăduința Lui să te încurajeze chiar acum! Cu această asigurare, încurajează-i și tu pe alții în umblarea ta din această zi.
Raquel Queiroz da Costa Arrais

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro