Ajutorul tău contează

Și dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit de la început. (2 Ioan 1:6)
Atunci când ne facem intrarea în lume, sunt în jurul nostru oameni dispuși să răspundă imediat nevoilor noastre: părinți, bunici, asistente etc. De ce fac asta? Pentru că ne iubesc și pentru că sunt conștienți că fără ajutorul lor nu am putea supraviețui. Ce ne determină mai târziu pe noi să facem la fel? Dragostea, datoria și poate dorința de a fi un exemplu? Nu este ușor să vezi nevoile celor din jur și nici să răspunzi acestora. Nevoile tale sunt câteodată atât de mari, încât îți acaparează toată atenția și energia. Cum poți atunci să vii în întâmpinarea nevoilor celor din jur? Să lași probleme tale pentru a te ocupa de problemele altora? Și mai ales de ce?
Am să vă povestesc o întâmplare care mi-a schimbat perspectiva. Eram studentă și locuiam în căminul studențesc cu verișoara mea și încă două fete, pe care nu le cunoșteam aproape deloc. La puțin timp, una dintre fete a fost operată. Când a revenit, colega mea de cameră s-a dus să își facă un duș. După câteva secunde m-a strigat! M-am dus să văd despre ce era vorba. Din cauza operației nu putea să se aplece și nu reușea să se spele. M-a rugat să o ajut. Nu spălasem până atunci pe nimeni. Era ciudat și nou pentru mine. Am ajutat-o. Nu avea cine altcineva să o facă.
La prima vedere nu e mare lucru ceea ce am făcut. Pentru alții pare chiar banal. Dar ceva în interiorul meu s-a schimbat. Eram altcineva. Și relația s-a schimbat. Nu mai era o simplă colegă de cameră! Era cineva care fusese dispus să ceară ajutor și să își arate vulnerabilitatea în fața mea! Am înțeles că nu e ușor nici să ceri ajutor și nici să ajuți! Într-o astfel de relație de slujire apar sentimente, care se dezvoltă în timp și te leagă cu fire nevăzute, de cer.
Înveți cum se naște dragostea pentru oameni, pentru cei pe care Dumnezeu i-a iubit atât de mult încât s-a dat pe Sine. Fiți atenți la nevoile oamenilor și fiți gata să le slujiți. Așa Îl veți cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu!
Mari Angheluță, Master Ghid – Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro