Al doisprezecelea copil al lui Iacov

De aceea, pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. Isaia 43:4
Oare cum este să fii cel mai mic din familie, și nu orice familie, ci una cu doisprezece copii. Așa era un băiat la nașterea căruia mama a murit nu înainte de a-i rosti un nume – „fiul durerii mele”. Acest nume trebuia să amintească mereu celor din familie, străinilor, dar și lui că cineva a suferit pentru venirea lui la viață. Din fericire, acest nume a suferit o ușoară reconfigurare și a fost schimbat de tatăl său, devenind astfel un nume ca un monument „fiul dreptei” – Beniamin. Când cineva avea să-i rostească numele, aducea aminte și de caracterul mamei lui, dar într-o notă mult mai optimistă și mai demnă. Am putea spune că Iacov, tatăl lui, a fost foarte inspirat.
Din cauza unor împrejurări care nu țin de noi, ajungem să primim un stigmat sau o pecete de care nu putem scăpa toată viața. Există copii și adulți care se rușinează cu numele sau cu prenumele lor; sunt oameni care se numesc altfel decât au intenționat părinții din cauza unui funcționar neatent. Ni s-a întâmplat tuturor să pierdem timp sau chiar bani pentru că o persoană nu a scris corect numele nostru pe un document oficial sau pe un act de identificare. Numele noastre semnifică foarte mult. Când rostim numele cuiva, involuntar, asociem acel nume cu un caracter, cu niște amintiri sau presupuneri. Ne vin în minte vorbe spuse de acea persoană, ne încruntăm sau zâmbim; avem chiar o anumită stare, în funcție de relația pe care am avut-o sau o avem cu persoana din spatele unui nume. Interesant este felul în care Se raportează Tatăl nostru ceresc la noi. Pentru El, noi nu suntem un simplu cod numeric, ci reprezentăm foarte mult. Fiecare nume este egal cu Numele Mântuitorului, care Și-a dat viața pentru salvarea noastră. Fiul lui Dumnezeu ne-a săpat pe palmele Sale, ne cunoaște pe nume. El nu face nicio confuzie; niciodată nu ne strigă cu alt nume decât acela pe care îl poartă în palmele Lui.
De gândit astăzi:
Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.