Alaska

Devoțional zilnice 26 iulie 2018

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ti ia cununa. Apocalipsa 3:11

În această zi în anul 1741 a fost descoperită Peninsula Alaska de către exploratori ruși. Se pare că nu a prezentat nici un fel de interes pentru ruși acest teritoriu pentru că în 1867 a fost vândut Statelor Unite pentru suma de 7,2 mil de dolari. Numele „Alaska” provine cel mai probabil din cuvântul Alyeska din aleutină însemnând „țară mare”, „continent”, sau „pământ mare”. Clima de aici este oceanică în sud și polară în nord, dar în general este una aspră. Totuși în ciuda acestui lucru Alaska a fost un magnet pentru căutătorii de aur iar în zilele noastre este o mare resursă de petrol și gaze naturale. În orice caz investiția făcută de Statele Unite când a cumpărat acest teritoriu a fost printre cele mai profitabile cu putință.

Dacă ne gândim la cei care au vândut o așa comoară pentru o sumă ce la vremea respectivă li se părea că este ceva fabulos, probabil că regretă profund tranzacția făcută.

Fiecare dintre noi primește la naștere câteva valori în mod gratuit. Părinții, sănătatea, integritatea, inocența, deschiderea la a crește și multe altele. Vine însă o vreme când ne întrebăm la ce sunt bune toate astea și începem să risipim pentru un preț de nimic câte puțin din fiecare. Credem că vom fi sănătoși toată viața și începem să epuizăm această valoare, apoi ca din senin nu ne mai plac părinții. Prea multe reguli, prea multe restricții, prea puține beneficii. Apoi nu mai suntem de acord ca inocența este o valoare și o compromitem puțin câte puțin. Până la urmă vine o zi când devenim conștienți de valorile care ne-au mai rămas. Pe unele le putem repara, pe alte recupera, altele din păcate rămân pierdute pentru veșnicie.

Te rog ca azi să nu risipești nimic din ceea ce ți-ar putea fi de mare folos peste ceva timp. Ocrotește valorile și în vremuri grele vei fi ocrotit și tu de ele.

Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro