Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul. – Proverbele 22:1
Numele au de obicei o mai mare însemnătate decât ne dăm noi seama. Dale Carnegie a sugerat că „numele unei persoane este pentru acea persoană cel mai dulce şi mai important sunet în orice limbă”. Dar adevărul este că unor oameni le place numele lor, pe când altora nu le place şi chiar încearcă să-l schimbe. Noi ar trebui să alegem cu foarte multă grijă numele pentru copiii noştri, pentru o firmă sau chiar pentru o biserică.
Primii adventişti erau foarte reticenţi în alegerea unui nume pentru denominaţiunea în formare. Până în 1860, ei se refereau la ei înşişi ca la „mica turmă” (Luca 12:32), „rămăşiţa” de la sfârşitul timpului (Apocalipsa 12:17), „Sabatul şi credincioşii uşii închise”, „poporul deosebit al lui Dumnezeu care ţin poruncile lui Dumnezeu şi au credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:12), „poporul care ţine legământul lui Dumnezeu”, „biserica lui Dumnezeu care ţine Sabatul – sigiliul viului Dumnezeu” şi „Biserica Filadelfia” (Apocalipsa 3:7-13). Dar nu exista un consens pentru un anumit nume.
Când adventiştii au hotărât să aducă lucrarea lor de publicare sub legea statului Michigan au trebuit să aleagă un nume oficial. Pe 1 octombrie 1860, la sesiunea Conferinţei Generale din Battle Creek, Michigan, discuţia a gravitat în jurul numelor „Biserica lui Dumnezeu” şi „Adventişti de ziua a şaptea”. Considerând prima opţiune ca fiind prea generică şi prea plină de încredere, „a fost luată decizia finală ca să ne numim adventişti de ziua a şaptea”.
În 1861, Ellen White declara că „numele de adventist de ziua a şaptea poartă în sine adevăratele trăsături ale credinţei noastre şi va convinge el însuşi pe cei care îşi pun întrebări. Ca o săgeată din tolba cu săgeţi a Domnului, acesta îi va răni pe călcătorii Legii lui Dumnezeu şi-i va conduce spre pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă în Domnul nostru Isus Hristos” (Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 224).
În multe locuri din lume, adventiştii de ziua a şaptea sunt cunoscuţi drept creştini cinstiţi şi de încredere. Dacă tu şi cu mine suntem membri ai acestei denominaţiuni, noi îi purtăm şi numele. Ce ai făcut tu şi cu mine pentru a păstra buna reputaţie a acestei denominaţiuni printre vecini, colegii de lucru sau de şcoală şi prieteni? Adu-ţi aminte că mulţi oameni judecă întreaga biserică după comportamentul nostru.