Amos

Devoțional zilnice 4 septembrie 2018

De aceea, îţi voi face astfel, Israele, şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele! (Amos 4:12)

Într-o vreme de apostazie cruntă a lui Israel, cu mai bine de 750 de ani înainte de Hristos, Dumnezeu Îşi avertizează poporul printr-un proroc atipic: Amos. Fără o pregătire tipică, păstor, „culegător de smochine de Egipt”, acesta este chemat din Iuda şi trimis în Israel ca să descopere necredincioşia poporului faţă de Dumnezeu şi să prezică urmările vieţii lor destrăbălate şi apostate. Soliile sale adresate unor cetăţi, ca şi întregului popor, erau privite ca obraznice, îndrăzneţe, calificate ca venind din partea unui incompetent pentru asemenea mesaje. Profeţii erau neglijaţi, preoţii erau oportunişti, în funcţie de împăratul care domnea, motiv pentru care Dumnezeu trimite un păstor ca să ducă mesajul de avertizare pentru poporul Său. Amos, inspirat, vorbeşte cu putere, cunoaşte adevărul şi, în ciuda riscurilor legate de transmiterea unui mesaj agresiv, aspru, nedorit, el îşi îndeplineşte misiunea încredinţată. În ciuda crizei spirituale, Dumnezeu încă mai avea credincioşi în Israel.

„Niciodată împărăţia lui Israel n-a fost lăsată fără mărturia nobilă a puterii extraordinare a lui Dumnezeu de a salva din păcat. Chiar şi în ceasurile cele mai sumbre, unii aveau să rămână credincioşi Conducătorului lor divin şi, în mijlocul idolatriei, aveau să trăiască fără pată înaintea unui Dumnezeu sfânt.” (Profeţi şi regi, p. 108)

Chemarea lui Amos adresată lui Israel, de a se pregăti pentru întâlnirea cu Dumnezeu, se aude până astăzi. Astăzi avem Biblia, Cuvântul inspirat, care ne arată, dureros de clar şi desluşit, cum să ne pregătim pentru revenirea lui Isus. Este nevoie de o evaluare realistă a relaţiei noastre cu Hristos. Acceptarea şi prezenţa Lui în viaţa noastră astăzi schimbă totul, deschizând perspectiva veşniciei. Trăim momentele solemne ale unui final de istorie, în care fiecare zi este un semnal, pentru pregătirea întâlnirii noastre cu El.

Doamne, vreau să fiu al Tău, gata pentru revenirea lui Isus. Ajută-mă astăzi să mai fac un pas spre biruinţă. Îţi mulţumesc pentru că mă asculţi!

Iosif Suciu, pastor, Conferinţa Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro