Anul pe care nu îl voi uita niciodată

Devoțional zilnice 2 ianuarie 2019

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. – 1 Petru 5:7

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. – Ieremia 29:11

Ai avut vreodată un an cu adevărat greu? Un an în care totul părea că merge pe dos?

În primele ore din 1 ianuarie, sunetul artificiilor de pretutindeni umpleau văzduhul. Localnici şi vizitatori umpleau străzile pentru a sărbători noul an care începea. Ascultând entuziasmul lor, gândurile mele s-au întors spre evenimentele care avuseseră loc în anul care se încheiase.

Ah, Doamne, m-am rugat eu, Îţi mulţumesc pentru că mi-ai cruţat viaţa încă un an. Dar ce an am avut!

Ai avut vreodată un an în care provocările să îţi asalteze familia din toate părţile? Poate ţi-a fost greu să faci faţă tuturor problemelor financiare. Sau poate ai avut un accident grav de maşină, care te-a lăsat paralizată. Ah, poate a fost acel diagnostic medical — un diagnostic pentru care ai avut nevoie de multe analize, mulţi doctori şi puţine răspunsuri. Un diagnostic care te-a făcut să te întrebi unde era marele Medic în tot acest timp. Apoi ai privit neputincioasă cum facturile de la medici se adunau şi căutai soluţii care să îţi poată aduce uşurare şi vindecare.

Dar din când în când mai găseai mângâiere la Dumnezeu, în Cuvântul Său şi în cuvintele celor care te iubeau. Aceste cuvinte, în acele ore de disperare, ţi-au amintit că nu trebuie să îţi fie teamă, căci la fel cum a făcut cu încăpăţânatul Samson, Dumnezeu încă era implicat în viaţa ta.

Orice ţi s-a întâmplat în anul care a trecut, indiferent câte provocări ai avut, să nu uiţi că Tatăl nostru ceresc ne spune să aruncăm toate grijile noastre asupra Lui. El ne aminteşte că niciodată nu ne va părăsi şi nu ne va uita.

Acum, când începem acest an nou, să ne amintim că Tatăl nostru ceresc ne iubeşte şi are grijă de noi.

Să Îi cerem lui Dumnezeu să ne dea puterea de care avem nevoie pentru a face faţă provocărilor care ne stau în faţă. Oricât de grea ar fi viaţa, El ne susţine.

Îi vei permite să te călăuzească pe calea încrederii şi a neprihănirii acum, la începutul acestui an? El va fi bucuros să păşească alături de tine.

Taniesha Robertson-Brown

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro