Anxietatea şi tremuratul

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, îţi vei mânca pâinea tremurând şi îţi vei bea apa cu nelinişte şi groază.” – Ezechiel 12:17,18
Al cincilea simptom al depresiei este agitaţia psihomotorie, sau mişcările nervoase repetitive necontrolate. În alte cazuri poate fi observată încetinirea mişcării, a gândirii sau a vorbirii.
Asemenea altor profeţi, Ezechiel a avut de îndeplinit neplăcuta sarcină de a-i transmite poporului mesaje de mustrare. Israeliţii făcuseră alianţe cu popoarele din jur până în punctul în care îşi pierduseră propria identitate. Dumnezeu i-a avertizat că nu aveau să fie deloc plăcute consecinţele. Ei aveau să mănânce clătinându-se şi să bea tremurând de nelinişte. Cu alte cuvinte, aveau să manifeste nelinişte chiar şi în timpul activităţilor care ar fi trebuit să le aducă bucurie şi satisfacţie, cum sunt mâncatul şi băutul. De ce însă nelinişte, groază şi tremur în timpul mesei, care se presupune că produce satisfacţie? Pentru că oamenii ştiau că „cetăţile pline de popor vor fi nimicite, şi ţara va fi pustiită” (v. 20). Conştientizarea faptului că dezastrul este pe drum era suficient pentru a le răpi bucuria de a mânca şi a bea.
Neliniştea, agitaţia, anxietatea sunt asociate de obicei cu depresia. În mod frecvent, aceste simptome denotă teamă sau nervozitate din cauza unui semn rău prevestitor, de obicei în mod nejustificat. Alteori, acestea apar din cauza poverii vinovăţiei nefondate. Psalmul 32 prezintă două strategii spirituale pentru abordarea acestor situaţii. Prima este să privim înainte cu speranţa în Dumnezeu, deoarece „de multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat de îndurarea Lui” (v. 10). Putem avea un spirit liniştit doar dacă privim viitorul cu speranţa că Dumnezeu va fi acolo ca cel mai de nădejde susţinător. A doua strategie este să vorbim despre aceste lucruri – aşa cum spune psalmistul: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate” (v. 3). Sesiunile de psihoterapie constau în principal din vorbit, pentru ca mintea celui în cauză să se descarce, iar el să-şi exprime emoţiile care îi apasă sufletul. De obicei, rolul de ascultător poate fi îndeplinit şi de un prieten, un frate sau altă persoană apropiată care poate înţelege şi asculta. Pe lângă fiinţele umane, există un Dumnezeu care ne înţelege mai bine. David a vorbit cu Dumnezeu despre povara vinovăţiei sale, iar Domnul l-a iertat (v. 5).
Poate că treci printr-o experienţă dureroasă care este urmarea păcatelor proprii sau pur şi simplu pentru că trăim într-o lume nedreaptă, unde suferă toţi din cauza răului generalizat. Oricare ar fi situaţia ta, vino înaintea Domnului, deoarece Psalmul 32 îţi promite încântare, bucurie şi veselie (v. 11)!