Aproape lăsată în urmă

Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. (Romani 13:11,12)
Eu și fiica mea, Kezia, urma să mergem în Margarita. Aveam ocazia să fim parte într-o excursie școlară pentru studenții spanioli. Pentru că nu am mai fost demult în străinătate, îmi doream foarte mult să merg. De ceva vreme știam că pașaportul îmi era expirat. Nu doar că trebuia să îl reînnoiesc, ci și să fie electronic. Totuși, am amânat acest lucru. Nu merg nicăieri, m-am gândit eu. Am destul timp. Dar acum trebuia să rezolv problema, așa că am adunat toate documentele, am completat formularele și am pornit spre biroul pentru pașapoarte, crezând că totul va merge ca pe roate. Din păcate nu a fost așa. A trebuit să prezint o copie a hotărârii de divorț. Pentru că nu o puteam găsi, a trebuit să îi cer o copie fostului soț. Apoi a trebuit să prezint o declarație notarială în care să confirm că numele meu dintotdeauna s-a scris cu cratimă. Apoi a trebuit o a doua declarație, pentru că prima nu a fost formulată corect.
După trei declarații, două săptămâni și nouă sute de dolari mi s-a spus să mă întorc luni dimineața pentru a ridica noul pașaport. Dar luni era ziua de plecare! Am fost foarte neliniștită. Deși am ajuns la biroul pentru pașapoarte la 6 dimineața, tot a trebuit să așteptăm destul de mult. Priveam cum trec orele, minutele și secundele, întrebându-mă dacă voi rezolva totul la timp. Multe rugăciuni au fost înălțate ca o completare la cele deja rostite de când a început tot procesul. Într-un final, la ora 10, mi-am auzit numele la difuzor. Am primit pașaportul și am pornit grăbite spre mașină. Am ajuns la aeroport chiar în momentul în care ceilalți membri ai echipei făceau check-in. Ne-am îmbarcat în avion și ne-am bucurat de o săptămână frumoasă în Margarita împreună cu ceilalți.
Din această experiență (ca din orice altceva) am învățat o lecție spirituală. Mi‑am reamintit de vremurile în care trăim. Chiar acum, noi ne pregătim pentru călătoria spre cer. Poate părea că avem tot timpul din lume pentru a obține pașaportul ceresc, dar adevărul este altul. Singura clipă pe care o avem este clipa prezentă. Astăzi. Aproape am pierdut ocazia de a zbura împreună cu fiica mea, pentru că am amânat. Dar dacă întârzierea mea ar fi avut de-a face cu mântuirea?
Voi fi pregătită pentru închiderea harului? Tu vei fii pregătită?
Greta Michelle Joachim-Fox-Dyett