Aravna – un străin de care Dumnezeu are milă

Devoțional zilnice 2 iunie 2018

6

1

Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela şi a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mâna acum.” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna Iebusitul. (2 Samuel 24:16)

Capitolul 24 din 2 Samuel începe cu o afirmație greu de explicat: „Domnul S-a aprins de mânie.” Deşi nu ştim care sunt motivele mâniei lui Dumnezeu, cunoscând caracterul Său, descoperim că întotdeauna când El S-a mâniat pe popor, păcatele comise au fost extrem de grave. Evenimentele care au urmat şi care au adus moartea a şaptezeci de mii de oameni ne determină să credem că păcatul poporului a atins apogeul, iar harul lui Dumnezeu, care îşi face simțită prezența înainte de aplicarea oricărei sentințe, nu mai putea schimba consecințele.

Lăsându-se pe mâna îndurării divine, David alege ca el şi poporul să fie loviți de ciumă, iar cele trei zile care au urmat aveau să devină zile de întuneric pentru Israel. Aşa cum nu putem explica motivul mâniei lui Dumnezeu, tot astfel nu putem explica motivele îndurării Sale. Adesea suntem uimiți de faptul că El are milă de oameni față de care noi nu am putea niciodată să manifestăm înțelegere sau toleranță. Aceşti oameni, inacceptabili pentru noi, devin motive ale speranței în ochii lui Dumnezeu.

Aşa se face că un iebusit pe nume Aravna, unul dintre cei condamnați la moarte pentru că face parte dintre popoarele Canaanului, devine simbolul mântuirii pentru națiunea lui Israel. De ce a început Dumnezeu să privească din nou cu milă la poporul Său tocmai când plaga ajunsese în aria lui Aravna? Cu siguranță, umilul iebusit nu-l putea vedea pe îngerul morții deasupra sa, dar este sigur că ziua aceea ar fi putut fi ultima zi din viața lui. Privirile lui Dumnezeu ațintite asupra pământului ştiau că următoarea victimă a păcatului național era un străin, care ar fi murit din cauza ignoranței unui popor care nu şi-a respectat legământul. Oare câți evrei au fost salvați pentru sufletul unui străin nevinovat? Acum putem înțelege motivele îndurării lui Dumnezeu. El este gata să tolereze viața a mii de creştini nerecunoscători pentru a contribui la salvarea unui suflet sincer.

Nu poți şti unde se află astăzi „îngerul morții”, dar dacă Dumnezeu a îngăduit să te trezeşti, este pentru că încă mai ai ceva de făcut; în jurul tău sunt oameni care au nevoie de Evanghelie, sunt persoane pe care, asemenea lui Aravna, Mântuitorul nu le lasă să piară în necunoştință. Nevoia lor de lumină înseamnă o nouă zi de har pentru tine. Deci roagă-te şi lucrează!

Florentin Radu, pastor, Conferința Muntenia

6

1

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro