Asaf

Devoțional zilnice 24 aprilie 2018

Cântați-I o cântare nouă! Faceți să răsune coardele și glasurile voastre! (Psalmii 33:3)

Aud din depărtare ecoul unui imn înălțător, sublim. Mă încântă atât de mult, încât, pe aripile imaginației, zbor spre Templul din Ierusalimul secolului al X-lea î.Hr., unde pășesc în taină și admir atmosfera de sfințenie care domnește aici. Farmecul inedit și solemnitatea muzicii de cult, ordinea și decența cântăreților cu vocea sau cu instrumentele, precum și a lui Asaf, prim-dirijorul lor, fac din serviciul de închinare o jertfă plăcută lui Dumnezeu. Ea este vrednică de dorit și de urmat și azi, în vremea dinaintea revenirii Domnului Hristos.

Când David a urcat pe tron, s-a remarcat și prin marele său interes pentru muzica sacră, el însuși fiind model în această privință. Astfel, el organizează muzicienii de la Templu și, împreună cu „căpeteniile oştirii, au pus deoparte pentru slujbă pe aceia din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun, care proroceau întovărăşiţi de arfă, de alăută şi de chimvale” (1 Cronici 25:1). Așa-numitele „profeții levitice”, inspirate de Duhul Sfânt, erau laude la adresa lui Dumnezeu, exprimate în curtea sanctuarului. Noi, în incinta sau în curtea bisericii, despre ce cântăm sau vorbim?

Ca levit-profet, Asaf a compus imnuri cu teme diferite din istoria vieții sale sau a poporului Israel. Multe dintre ele (Psalmii 73-83), adevărate perle muzical-poetice, au rămas scrise pe paginile Sfintelor Scripturi și până în ziua de astăzi ne motivează la lupta neîncetată pentru biruință asupra păcatului, inspirându-ne curaj în suferință sau persecuție. Astfel, exilații valdenzi, după îngrozitoarea călătorie de iarnă prin Alpi, au cântat Psalmul 74 când au intrat în Geneva, „cetatea lor de scăpare”, în timp ce mulțimea îi saluta, repetând cântarea lor ca un ecou. În vremea lui Ezra, „când au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trâmbiţe, şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul…” (Ezra 3:10). Fiii noștri laudă pe Dumnezeu cu chimvalul unui caracter sfânt?

În biserică, în familie și în societate, fie că slujești lui Dumnezeu scriind, cântând, învățându-i pe alții sau alinându-le dureri fizice și spirituale, fii un Asaf decent și consacrat! Lasă în urma ta ecoul unei sfinte armonii, care să poată fi cântată de-a lungul timpului spre slava lui Dumnezeu și spre biruința celor care vor reedita muzica vieții tale!

Magdalena Toma, Arad

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro