Ascultă. Ia aminte. Supune-te.

Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. (Romani 12:12)
Mulți dintre membrii familiei mele și dintre prietenii mei apropiați care locuiesc în New Jersey, Statele Unite ale Americii, au o casă. Încă de când m-am mutat în Long Island, New York, în 1997, am visat la o casă a mea. Ei bine, dați-mi voie să vă spun că un vis nu devine realitate fără rugăciune fierbinte. În timpul programului Zece Zile de Rugăciune, care se desfășura la biserica noastră, am început un jurnal zilnic de rugăciune în care mi-am scris, în data de 9 ianuarie 2016, rugăciunea de a avea o casă – cu detalii specifice ale casei pe care aș dori-o. Apoi a trebuit să aștept.
Împreună cu agentul imobiliar, am văzut o casă care corespundea nevoilor mele și am făcut o ofertă. Altcineva a făcut o ofertă mai bună. Între timp, mama mea, care locuiește în New Jersey, a găsit o casă pe site-ul unei agenții imobiliare. Am fost impresionată să găsesc în Long Island un apartament accesibil ca preț. Avea să fie într-o zonă rezidențială nouă. Acest apartament avea tot ceea ce cerusem de la Dumnezeu. Apoi, agentul meu imobiliar m-a sunat să îmi spună că acea primă casă pe care o văzusem nu fusese cumpărată și era din nou disponibilă. Când m-am rugat în legătura cu aceasta, Dumnezeu mi-a spus clar: „Nu ți-am oferit întocmai ceea ce ai cerut? De ce mai cauți altceva? Cealaltă casă este doar un mod de a te distrage.” Îmi primisem răspunsul.
Pe 20 iulie 2016, am semnat un contract pentru noua mea casă. Pe 22 septembrie am putut să îmi întâlnesc vecinii la o serată destinată numai viitorilor locatari. Am fost impresionată de diversitate. Cu toate acestea, mă chinuiam în zadar să obțin o dată a încheierii contractului, chiar dacă știam că în cazul construcțiilor noi se pot întâmpla lucruri neașteptate. Am început să mă simt neliniștită pentru că până la 1 septembrie trebuia să eliberez locul în care stăteam. Totuși, Dumnezeu lucra nevăzut și am putut să locuiesc acolo cu contract de închiriere lunar până pe 30 noiembrie. Dar tot nu aveam o dată exactă a mutării. În cele din urmă, după multă rugăciune și negocieri, m-au lăsat să mai stau până pe 12 decembrie 2016. Pe 8 decembrie la ora 11:59 noaptea, mi s-a spus că aveam să semnez contractul pe 9 decembrie. Lăudat fie Domnul! Am încheiat contractul la ora 10:00, în dimineața zilei de naștere a bunicii mele, care împlinea nouăzeci de ani. În acea seară, am deschis Sabatul în noua mea casă complet goală, privind cum soarele lumina toate ferestrele sufrageriei. M-am mutat în casa pentru care mă rugasem (completată cu o vedere asupra lacului de la ambele ferestre ale dormitorului) pe 11 decembrie și am putut să predau cheile vechii mele locuințe pe 12 decembrie. Lăudat fie Domnul!
Morala poveștii: Stai liniștită și ascultă, ia aminte și supune-te! Dumnezeu face lucrurile la timpul lor.
Andrea D. Hicks