Asul din mânecă

Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. Psalmii 46:1
Expresia „asul din mânecă” își are originea într-o manevră necinstită a jucătorilor de cărți. Vorbește despre îndemânare și strategie, dar, indirect, despre înșelăciune și trișare. Cu timpul, s-a păstrat doar conotația de a avea o rezervă strategică, o soluție neexpusă, dar pregătită din timp. Oamenii înțelepți își fac socotelile încă de la începutul unei acțiuni. Nu încep o construcție dacă nu au pregătite materialele; nu pleacă la o bătălie dacă nu și-au evaluat forțele.
În decursul istoriei biblice, avem multe exemple de oameni înțelepți. Strategia i-a caracterizat pe unii dintre conducătorii poporului Israel. Au fost însă și momente când israeliții au confundat anumite simboluri cu un as din mânecă (de exemplu, în războiul cu filistenii, au crezut că, dacă au chivotul cu ei, vor avea biruință). Unul dintre împărații lui Israel a folosit pe post de „as” vasele de la templu, ca să cumpere bunăvoința și un acord de pace cu egiptenii. Filistenii au avut și ei un as în mânecă, pe care l-au scos în Valea Terebinților – Goliat – însă nu s-a dovedit prea fericită alegerea.
Probabil că cel mai cunoscut personaj care a mizat prea mult pe asul din mânecă este Samson. El avea o putere superioară și inexplicabilă, reprezentată simbolic prin cele șapte șuvițe de păr de pe capul lui. El declanșa diverse scandaluri, căuta pricină de război și se expunea chiar în mijlocul vrăjmașilor, știind că, la nevoie, are acel as al puterii invincibile. Numai că a fost atât de beat de mândrie și de dorința de spectacol, încât a predat chiar el secretul (a dat de bunăvoie asul pe care îl avea unei femei plătite, Dalila). De multe ori, încumetarea omului se bazează pe ceva ce a funcționat de câteva ori și inspiră încredere, dar nimic nu este atât de garantat încât să riscăm și pe plan spiritual.
De gândit astăzi:
Singurul as din mâneca unui creștin este Dumnezeu. Doar că El nu e o simplă carte de joc și nu poate fi implicat de către om în planuri distructive pentru sine ori pentru alții. Când intră în ecuație El, nimic nu mai poate fi împotrivă. Relația cu El este însă mereu una de respect și atenție. Nici viața nu e un simplu joc de poker, nici Dumnezeu nu este o simplă carte câștigătoare.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro