Atacul de panică

Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii. – Psalmii 55:4
Una dintre cele mai intense manifestări ale stării de anxietate este criza, sau atacul, de panică. Apariţia bruscă, neaşteptată a acesteia îl paralizează pe cel în cauză şi îi limitează activităţile normale de zi cu zi. Simptomele sunt de obicei greşit interpretate ca un atac de cord, din acest motiv cei care au palpitaţii puternice, senzaţie de şoc, înroşirea feţei, greaţă şi teamă intensă de moarte caută tratament la departamentul de urgenţe al spitalului, considerându-şi viaţa pusă în pericol, însă examenul medical arată că nu există un risc vital la atacurile de panică. Dacă episoadele sunt recurente, se poate spune că e vorba de o tulburare.
Fără îndoială, gândurile joacă un rol important în declanşarea acestui atac. De aceea sunt recomandate tehnici psihologice pentru a ţine sub control asemenea crize. Printre alte sugestii foarte eficiente se numără cele care identifică gândurile iraţionale şi le înlocuiesc cu unele mai realiste, de exemplu, înlocuirea ideii de atac de cord cu gândul că „e numai o anxietate”; „Profesioniştii au confirmat acest lucru”; „Doar pentru că îmi bate inima mai tare nu înseamnă că urmează un atac de cord” şi altele. Alţi profesionişti recomandă, pe lângă tehnicile cognitive de înlocuire a gândurilor, exerciţii de relaxare şi de respiraţie diafragmatică lentă, prin care se poate contribui la o diminuare semnificativă a anxietăţii.
Textul biblic de astăzi pare să descrie sentimentul de moarte prin care trece o persoană cu atac de panică. „îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii”, spune David. În acest caz, psalmistul pare că foloseşte comutarea cognitivă ca metodă de vindecare. Putem observa cum îşi redirecţionează gândurile de la propriul disconfort la Cel care aduce linişte în încercări. „Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa. Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu” (Psalmii 55:16,17). Totuşi aceasta nu este o simplă comutare a gândurilor, ci mai mult decât atât, este încredere în sprijinul unui Prieten credincios, care poate să te ajute oricând şi oriunde.
Ai nevoie să-ţi orientezi gândurile într-o direcţie pozitivă? Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ţi îndrepţi atenţia dincolo de lucrurile care te descurajează. Îţi poţi ridica ochii spre cer şi să fii sigur că Dumnezeu te va ajuta. Cel care poate să te păzească de orice lucru rău nici nu doarme şi nici nu dormitează (121:1,4,7). „Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac” (v. 8).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro