Atât de mulți dumnezei

Devoțional zilnice 8 iunie 2018

4

0

Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. – Exodul 20:3

Lumea noastră este plină de dumnezei, toţi concurează cu singurul Dumnezeu adevărat. De exemplu, grecii din Antichitate îşi imaginau existenţa a doisprezece zei în Olimp şi mulţi alţi zei mai puţin importanţi, toţi sub formă de om şi cu pasiuni omeneşti. Se spune că Aristotel a afirmat: „Oamenii creează zei după chipul lor, care seamănă nu doar ca formă, ci şi ca mod de a trăi.” Un secol mai înainte, Xenofan declara: „Da, dacă boii, caii sau leii ar avea mâini şi ar putea picta cu mâinile lor şi ar putea produce opere de artă aşa cum fac oamenii, caii ar picta forma zeilor ca de cal, boii ca de bou şi le-ar face trup după asemănarea lor. […] Etiopienii îşi fac zei de culoare şi cu nasul cârn; tracii spun că zeii lor au ochii albaştri şi părul roşcat.”

Cei doi filosofi greci au dreptate în ceea ce priveşte dumnezeii şi idolii pe care oamenii şi i-au creat pentru ei (Is. 44:9-20). Problema începe atunci când, confuzi şi frustraţi de atât de mulţi dumnezei inventaţi de-a lungul timpului, oamenii consideră că singurul Dumnezeu adevărat este doar o invenţie a omului.

În cartea sa, A History of God (1994), Karen Armstrong sugera că proroci din Israel atribuiau „propriile simţăminte şi experienţe lui Dumnezeu” şi „într-un sens, monoteiştii l-au creat pe Dumnezeu pentru ei înşişi”. Pe 8 iunie 2009 a fost publicată cartea lui Robert Wright, The Evolution of God, având o perspectivă umanistă asemănătoare. Pentru Wright, „monoteismul avraamic s-a dezvoltat organic din «primitiv» printr-un proces mai mult evoluţionist decât revoluţionar”.

Următoarea întrebare este crucială în această discuţie: Ceea ce spune Biblia despre Dumnezeu este doar o re-creere umană a lui Dumnezeu sau o descoperire divină de la Dumnezeu? Atât Armstrong, cât şi Wright ar alege prima variantă, dar Biblia ar conta pe cea din urmă. Noi avem asigurarea că „nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21).

Cei care lasă să se înţeleagă că Dumnezeul biblic este un dumnezeu creat îşi re-crează un dumnezeu omenesc pentru ei. Acest lucru poate fi spus despre oricine şi orice ia locul lui Dumnezeu în inimile noastre devine un dumnezeu pentru noi. Porunca este foarte clară: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Exodul 20:3). Singura modalitate de a evita idolatria este să crezi în Dumnezeu.

4

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro