Autor al învierii

Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” Ioan 11:25
Ascultă ediția audio aici.
Isus i-a încurajat Martei credința, zicând: „Fratele tău va învia.” Răspunsul Lui nu urmărea să-i dea speranța unei schimbări imediate. El a dus gândurile Martei dincolo de învierea pe loc a fratelui ei și le-a ațintit asupra învierii drepților. A făcut lucrul acesta ca ea să vadă în învierea lui Lazăr o garanție a învierii tuturor neprihăniților morți și o asigurare că lucrul acesta se va realiza prin puterea Mântuitorului.
Marta a răspuns: „Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Căutând mai departe să imprime o direcție corectă credinței ei, Isus a zis: „Eu sunt Învierea și Viața.” În Hristos e viața, originară, neîmprumutată, nederivată. „Cine are pe Fiul are viața” (1 Ioan 5:12). Dumnezeirea lui Hristos este o asigurare pentru cel credincios că va avea viața veșnică. „Cine crede în Mine”, a zis Isus, „chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Hristos privea acum la a doua Sa venire. Atunci, drepții cei morți vor învia în corp nesupus putrezirii, iar drepții cei vii vor fi duși în cer fără să vadă moartea. Minunea pe care Hristos era gata să o săvârșească, prin învierea lui Lazăr, urma să reprezinte învierea tuturor celor neprihăniți. Prin cuvântul și acțiunile Sale, El S-a declarat Autor al învierii. Acela care curând trebuia să moară pe cruce avea cheile morții, ca biruitor asupra mormântului, și Își afirma dreptul și puterea de a da viață veșnică.
La cuvintele Mântuitorului: „Crezi lucrul acesta?”, Marta a răspuns: „Da, Doamne, cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume!” Ea nu înțelesese în toată semnificația lor cuvintele lui Hristos, dar își mărturisea credința în divinitatea Lui și încrederea că El putea să facă tot ce dorea. – Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 530
Gândesc mai departe
Inima Martei era frântă când Isus i-a spus cuvinte pe care ea nu le mai auzise niciodată, iar, de înțeles, nici atât. Cât de mult din credința mea în Isus depinde de ceea ce pot să înțeleg? Ceea ce nu știu despre Isus influențează ceea ce știu despre El?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro