Avânt spre infinit

De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. (2 Petru 1:5-7)
Astăzi ne ocupăm de puțină matematică și fizică. Nu e complicat! Nu sunt materiile mele favorite, dar astăzi suntem provocați să vedem viața cu Dumnezeu sub forma unei ecuații. Soluția este alcătuită din 8 variabile care se scurg în + ∞. De ce variabile? Te gândești, pe bună dreptate, că dragostea, evlavia sau credința sunt niște constante, că fiind din Dumnezeu, nu se schimbă. Dumnezeu nu se schimbă, dar toate acestea, odată ajunse în inima noastră se dezvoltă continuu, nu rămân ca la început. Aici trebuie să intervină elevul. Isaac Newton a propus ceea ce cunoaștem a fi „legea atracției universale”. Pe scurt, în cadrul potrivit și respectând condițiile corespunzătoare, două corpuri se atrag reciproc prin forța gravitațională. În ecuația lui Petru, avem 8 „corpuri” care trebuie să se atragă între ele într-o ordine desăvârșită. Poate pare complicat, dar nu e! Partea elevului este să ofere cadrul în care acestea se pot atrage și dezvolta.
Primul pas este să te faci „părtaș firii dumnezeiești” (1:4) – adică, să începi să gândești ca El (ce ar face El în situația dată, cum ar vorbi, cum ar reacționa…).
Pasul 2: dă-ți silința să păstrezi acest statut! De aici intervine Dumnezeu. El rezolvă problema. Asigură forța necesară, ca fapta să se alăture credinței, cunoștința faptei…și tot așa. Iar acestea nu se plafonează nicăieri, ci cresc și se completează la nesfârșit, până când vei fi asemenea Lui. În parteneriatul dintre om și Dumnezeu, „dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot” (1:3), rămânând datoria elevului să-și dea „toate silințele” să rămână părtaș firii dumnezeiești. Scopul final, bineînțeles, este ca distanța infinită dintre om și Dumnezeu, creată de păcat, să fie anulată și să aibă loc Marea Întâlnire dintre Tată și fiu! Începe de azi rezolvarea acestei mari probleme!
Adrian Dorgo, Director Tineret – Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro