Balaam

Devoțional zilnic 18 martie 2018

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările. (Proverbele 3:5,6)

Balaam este o figură controversată în Scriptură. El este cel care se autointitulează „omul care are ochii deschişi” şi care face profeţia referitoare la „Steaua care răsare din Iacov”. În acelaşi timp, Balaam rămâne, de la Numeri la Apocalipsa, acel personaj infam care a orchestrat apostazia din Câmpia Moabului.

Fiind chemat de Balac ca să blesteme pe Israel, Balaam cere răgaz pentru a primi răspuns de la Dumnezeu. Cu siguranţă, cunoscând situaţia poporului evreu, Dumnezeu îi reaminteşte totuşi că acesta este binecuvântat, oprindu-l să meargă cu solii.

Ulterior, când solii revin şi Balaam le cere să rămână din nou peste noapte, pentru a vedea ce-i „va mai spune Domnul”, ca şi când Acesta Şi-ar schimba poziţia, Domnul îi spune să meargă, cu condiţia să facă doar ce-i va spune El. „În felul acesta, Domnul dorea să-i îngăduie lui Balaam să-şi împlinească voia, pentru că acesta stăruia mereu. El nu umbla după ascultarea de Dumnezeu, ci mergea pe calea aleasă de el şi apoi se străduia să obţină aprobarea lui Dumnezeu.” (Patriarhi şi profeţi, p. 440, orig.)

Momentul hotărâtor pentru viaţa lui Balaam este cel în care Domnul îi deschide ochii în urma dialogului cu măgăriţa sa și profetul Îl vede pe Îngerul Domnului, care-i spune răspicat: „Drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare înaintea Mea” (Numeri 22:32). Însă încăpăţânarea lui Balaam de a forţa voinţa lui Dumnezeu este dusă până la capăt şi, ca şi când L-ar implora pe Dumnezeu să-i permită să meargă mai departe, afirmă: „Dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce” (v. 34). Acesta este momentul în care Dumnezeu demonstrează libertatea deplină pe care le-o oferă creaturilor Sale, spunându-i: „Du-te” (v. 35).

A-L recunoaşte pe Dumnezeu în umblare nu înseamnă a căuta să-L înduplec să-Şi pună voinţa în acord cu voinţa mea. Recunoaşterea lui Dumnezeu în toate căile implică o supunere continuă a voinţei mele, voinţei Lui.

Alege astăzi să fii cel care-şi supune voinţa, iar lucrul acesta îți va aduce binecuvântare şi viaţă!

Mihai Liviu Papadopol, pastor, Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro