Basme băbeşti

Devoțional pentru tineri 17 iulie 2017

Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. (1 Timotei 4:7)

Ştii pe cineva care să fie specializat în limnologie? Limno… cum? Limnologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul condiţiilor şi caracteristicilor fizice, chimice, meteorologice, biologice şi ecologice ale lacurilor. Nici eu nu ştiam ce înseamnă acest cuvânt. L-am învăţat acum câţiva ani, când am citit un articol: „Este vreo explicaţie paleolimnologică pentru capacitatea de a «merge pe ape» în Marea Galileei?” A fost scris de dr. Doron Nof, un limnolog al Universităţii de Stat Florida, împreună cu alţi colaboratori. Au încercat să explice ştiinţific de ce evangheliile afirmă că Isus a umblat pe ape (vezi Matei 14:22-23).

Potrivit cercetătorilor, pe Marea Galileei se formează suprafeţe de gheaţă, când temperatura scade sud –3° C. Cum de la o anumită distanţă aceste bucăţi de gheaţă mişcătoare sunt dificil de observat, ucenicii au crezut că Isus a umblat pe ape, când de fapt El era pe cale să facă „surfing” pe o bucată de gheaţă. Potrivit articolului, aceste pături apar o dată la mii de ani şi este practic imposibil ca
acest fenomen să se repete.

Citind studiul lui Nof şi al asistenţilor săi, consider că ceea ce a spus apostolul acum aproape două mii de ani îşi păstrează valoarea: „Fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel” (1 Timotei 6:20). Ar putea dr. Nof să ne explice de ce Petru, care era un cunoscător al Mării Galileei, nu a putut „surfa” pe gheaţă aşa cum a făcut Isus? Mersul pe ape a fost în mod evident o minune.

Biblia spune: „Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios” (1 Timotei 4:7). Chiar dacă nu împărtăşesc părerile lui Nof şi ale colaboratorilor săi, aceasta nu înseamnă că am dreptul să-i trimit în lacul de foc şi suferinţă din Apocalipsa. Mi-e ruşine să ştiu că dr. Nof a primit sute de mesaje în care creştinii practicanţi şi-au exprimat ura la adresa sa. Cine este mai departe de Dumnezeu, omul de ştiinţă care respinge minunea sau creştinul care-l urăşte pe cel care nu crede o minune? Chiar dacă ar trebui să respingem „basmele băbeşti” relatate de numeroşi oameni de ştiinţă, trebuie de asemenea să punem în practică toleranța, respectându-i pe cei care nu cred ceea ce credem noi.

#credînminuni

Acest articol face parte din cartea „365 Share: Urmărește profilul” de Vladimir Polanco

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro