Ben-Hadad

Devoțional zilnice 30 iunie 2018

Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Şi l-au înştiinţat, zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!” Împăratul i-a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar şi du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă prin el pe Domnul şi zi: «Mă voi tămădui de boala aceasta?»” (2 Împăraţi 8:7-8)

Ben-Hadad era numele pe care l-au purtat mai mulţi regi ai Siriei. Numele înseamnă „Fiul lui Hadad” sau „Fiul celui puternic”. În mitologia siriană, soarele, Hadad, era cel mai puternic zeu.

Pe parcursul domniei sale, Ben-Hadad a reuşit să-L cunoască treptat pe Dumnezeul lui Israel. A aflat despre Dumnezeu prin mărturia şi comportamentul curat al fetiţei luate roabă în casa lui Naaman. A văzut, de asemenea, mâna lui Dumnezeu în conflictul cu Israel când, după fiecare consiliu de război secret, prin Elisei era descoperit locul unde se ascundea tabăra sirienilor. A luat la cunoştinţă despre umilinţa prin care a trecut oastea sa când a fost lovită cu orbire şi condusă de către Elisei chiar până în Samaria. În acea ocazie, în loc de condamnare la moarte, soldaţii săi au primit mâncare şi libertate. Acest ultim eveniment a lăsat o impresie extrem de puternică asupra lui Ben-Hadad, încât: „Pentru o vreme după această întâmplare, Israel a fost liber de atacurile sirienilor.” (Profeţi şi regi, p. 258, orig.)

Acum, Ben-Hadad era bolnav. În mintea lui se derulau scenele amintite… şi multe altele. Auzind că Elisei vizitează Damascul, plin de încredere a trimis să întrebe care este planul lui Dumnezeu cu privire la sine. Astfel, marele Ben-Hadad recunoaşte indirect faptul că Dumnezeul lui Israel este mai puternic decât zeul soare, la care el s-a închinat multă vreme. Atunci când şi-a trimis fiul, pe Hazael, să ceară răspuns de la Dumnezeu, el a dat dovadă de încredere în Dumnezeu, în omul lui Dumnezeu, conștient de faptul că viaţa sa este în mâna Domnului.

Ai avut vreun moment în care ai analizat cu atenţie cum a lucrat Dumnezeu în viaţa ta? Poţi face acest lucru chiar acum!

Viorel Dascălu, pastor, Conferinţa Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro