Benaia, fiul lui Iehoiada…, om de preț și vestit prin isprăvile lui. El a ucis cei doi lei ai Moabului. S-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpadă. (1 Cronici 11:22)
Textul spune ca Benaia era un om viteaz, căpetenia cheretiților și a peletiților. În textul care descrie faptele lui de vitejie, se spune ca a ucis cei doi lei ai Moabului, (ebr. ariel – „leul lui Dumnezeu”). Cuvântul ari – „leu”, în forma ariel, este folosit în ebraică în mod simbolic pentru a descrie cetatea Ierusalimului, care urma să fie cucerită de David: „Vai de Ariel…, de Ariel! Cetatea în care a tăbărât David” (Isaia 29:1-2) sau pentru a descrie o căpetenie (Ezra 8:16).
Afirmația din textul de astăzi „a ucis cei doi lei ai Moabului” foarte probabil face referire la faptul că a ucis două căpetenii importante din armata Moabului. Argumentul este întărit de versetul 23, unde se spune că, deși era înarmat doar cu un toiag, a ucis un egiptean uriaș, înalt de „cinci coți”. Benaia era un soldat și în această lumină trebuie înțelese faptele lui, dar textul de azi mai spune ceva important: „S-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu.” În limba ebraică, pentru „groapă” este folosit cuvântul buru – „cisternă”, adică un sistem special construit pentru a păstra apa. Acestea erau săpate în stâncă, ascunse de razele calde ale soarelui, cu un sistem complicat de canale, care să permită acumularea apei de ploaie. Cisternele de la Masada sunt și astăzi un bun exemplu. Accesul la apă se făcea printr-o scară specială, care cobora în fântână.
Textul spune ca poporul nu putea lua apă fiindcă un leu bloca drumul către fântână. Ce ar fi putut face oamenii? Să aștepte? Să înfrunte leul? Benaia, care în multe privințe seamănă cu David, alege să redea apa poporului chiar cu riscul de-a fi omorât de leu. Imaginați-vă că nu avea la îndemână decât o sabie, poate o suliță sau un arc, care nu-i foloseau prea mult, fiindcă era închis în spațiul strâmt al scării care cobora la apă. I-a trebuit curaj. Deși au trecut mii de ani de atunci, alți „lei” ne ies în cale, fără colți sau gheare, dar tot atât de fioroși și amenințători ca cel de pe vremea lui Benaia. Este nevoie de curaj și de adevărată vitejie ca să îi înfruntăm. Ești tu gata astăzi pentru o faptă de vitejie? Dumnezeu se poate folosi de tine astăzi pentru o mare minune.
Dumitru Lupu, pastor, Conferința Moldova