Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. (2 Samuel 23:20)
Benaia era un levit, fiul preotului Iehoiada. El a fost căpetenia cheretiţilor şi a peletiţilor (2 Samuel 8:18). Era un bărbat curajos, care a coborât într-o groapă pentru apă şi a ucis acolo un leu. Altă dată a omorât doi mari eroi moabiţi. Înarmat numai cu un toiag, s-a năpustit asupra unui egiptean fioros şi, smulgându-i suliţa din mână, l-a ucis cu ea. Era cel mai cu vază dintre cei treizeci de viteji ai lui David, dar nu a ajuns la înălţimea altor trei din faţa sa.
Însă adevărata înălţime a lui Benaia a fost credincioşia sa. Dând dovadă de un caracter integru, fiind caracterizat de Biblie ca „om viteaz şi vestit prin faptele lui mari”, împăratul „David l-a primit între sfetnicii lui de aproape” (2 Samuel 23:23). Din această poziţie, Benaia, ca fiu de preot, a putut să vadă dispoziţia lui David de a-L întreba pe Dumnezeu și consideraţia pe care marele profet o avea faţă de Dumnezeu.
Benaia şi garda regală i-au rămas fideli lui David în timpul răscoalei lui Absalom şi a lui Adonia. David îi porunceşte lui Benaia să-l escorteze pe Solomon până la Ghihon şi să-l ungă ca împărat (1 Împăraţi 1:38). Mai târziu, în calitate de şef al gărzii, primeşte poruncă de la Solomon să-i execute pe Adonia, Ioab şi Şimei. La moartea lui Ioab, Benaia este avansat în funcţia de comandant al oştirii, funcţie pe care o primise deja parţial, fiind conducătorul armatei a treia a lui David (1 Cronici 27:5).
Prin definiţie, slujba sa cerea loialitate faţă de împărat şi se poate spune că el şi-a făcut cu credincioşie datoria. A rămâne loial, de încredere, consecvent în mijlocul atâtor schimbări de situaţie şi ispite de sporire a puterii personale este dovada unui caracter puternic, clădit printr-o relaţie puternică cu Dumnezeu. De altfel, ce lucrare mai importantă a fost încredinţată oamenilor vreodată decât formarea caracterelor pentru Împărăţia lui Dumnezeu? „Adevărata educaţie… pune puterea mai presus de informaţie; deasupra puterii, bunătatea; deasupra culturii intelectuale, caracterul. Lumea nu are atât de mare nevoie de oameni cu un intelect puternic, cât de oameni cu un caracter nobil.” (Educaţie, p. 226)
Domnul Hristos, reprezentantul Împărăţiei cereşti, este credincios misiunii încredinţate. Împăratul David este un tip al Domnului Hristos, iar Benaia, viteazul său, tipul slujitorului credincios. Mă întreb cu multă sfială, pe mine ce mă împiedică să fiu credincios? Dar tu ce răspuns ai da la această întrebare?
Gabriel Alban, pastor, Conferința Moldova