Beneficiul încercării

Ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz. – 2 Corinteni 1:4
Istoria vieții de reziliență a lui Helen Keller este bine cunoscută multor oameni. O boală a lăsat-o complet surdă și oarbă la vârsta de 19 luni. În ciuda acestor dizabilități, ea a devenit o figură relevantă pe plan internațional datorită scrierilor și activității ei în favoarea persoanelor fără vedere, fără auz și mute. Mai puțin cunoscută este povestea rolului jucat de învățătoarea ei, Ann Sullivan, care, cu răbdare și determinare, a învățat-o pe Helen să vorbească, să scrie și să „asculte” cu mâinile. Acest lucru a fost posibil pentru că Ann însăși avea deficiențe grave de vedere și înțelegea în totalitate limitele și frustrările lui Helen.
Textul de astăzi ne amintește că atunci când trecem prin încercări suntem mult mai sensibili și capabili să-i ajutăm pe alții care trec și ei prin încercări. Acest proces ajunge să fie unul perfect atunci când am primit ajutor și mângâiere chiar de la Dumnezeu, ajungând astfel capabili să îi mângâiem pe alții, așa cum Dumnezeu ne-a mângâiat pe noi.
Psihologia clinică admite că terapeutul care a trecut prin aceleași situații dureroase cu pacientul este mult mai capabil să empatizeze cu el. De exemplu, pentru a trata pe cineva cu simptome de depresie, este foarte util un consilier care a suferit de depresie sau unul care s-a luptat cu adicția, pentru a trata un pacient care suferă de dependență.
Sigur că nimănui nu-i place suferința, dar cel puțin putem conștientiza utilitatea încercării ca modalitate de a-i ajuta pe alții. Și aceasta nu este singura rațiune a utilității suferinței. Ea ne ajută să ne dezvoltăm personal și să ne maturizăm. Pavel le scrie romanilor și le spune că încercarea produce răbdare, reușită și speranță (Romani 5:4). Mai mult decât atât, profetul Isaia vorbește despre purificarea prin durere: „Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei” (Isaia 48:10). O altă lecție a dificultăților este aceea că ne fac în stare să vedem consecințele răului și să-l evităm: „Nebunii, prin purtarea lor vinovată și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți” (Psalmii 107:17).
Dacă ai de-a face cu greutăți în viață, gândește-te la aceste texte și subscrie la ideea că nici încercarea, nici îngrijorarea, nici persecuția, nici foamea, nici lipsa hainelor, niciun pericol și nici sabia nu te va putea despărți de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8:35-39).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro