Bezele

Focul de tabără ardea cu putere, luminând cele douăsprezece fețe transpirate.
– Deci, ce te pasionează? Ce te face fericită? a întrebat-o cineva pe Vicki.
Nimeni nu reușise să o descifreze. Nu părea să o intereseze nimic.
– Banii mă fac fericită, a răspuns Vicki. Vreau să fiu bogată.
– Cum așa?
– Îmi place să mă duc în mall.
Le-a aruncat o privire care însemna: Nu este evident? Într-adevăr, se îmbrăca de parcă știa mallurile pe de rost.
– Ce faci când se închid mallurile? a întărâtat-o cineva.
– Nu prea multe.
– Păi și cum te distrezi? a întrebat altcineva.
Vicki își dădea seama că nimeni nu fusese impresionat.
– Bezele! a spus brusc. Îmi plac bezelele.
A strâns ușor una între degete pentru a-și demonstra sinceritatea.
– Bezelele mă fac fericită.
Ultima întrebare care i-a fost adresată a rămas fără răspuns când ea și-a întors privirea din nou spre foc.
– Și ce se întâmplă când nu mai sunt bezele?
Citește 1 Corinteni 3:10-15
Ce părți ale vieții durează pentru totdeauna?
Gândește-te la toate senzațiile tari și la clipele de fericire pe care le-ai trăit: o după-amiază în care ai stat la povești cu prietenii, o alunecare pe un tobogan cu apă, un cântec nou în căști, victorii în diferite sporturi, câinele tău sărind în fața ta când te întorci de la școală – toate sunt bezele. Dulci. Trec repede, dar sunt delicioase. Zahăr ars pe băț. Nu uita să îți lingi buzele ca să nu piezi nicio fărâmă din gust.
Dar nu sunt nimic mai mult, nu-i așa? Dacă recunoști că viața înseamnă mai mult decât bezele, colegii te-ar putea crede un ciudat. Prea serios. Prea diferit. S-ar putea să te lase să stai singur lângă focul de tabără.
Dumnezeu a făcut bezelele ca să ne putem bucura de ele. Dar tot El ne spune că numai lucrurile legate de El sunt veșnice. Tot ceea ce este sădit în Isus – bucuria plăcută Lui, facerea voii Lui, urmarea Lui – contează pentru veșnicie. Tot ce facem fără El – depășirea limitelor, aruncarea în păcat, facerea propriei voi – se va duce într-o clipită.
Dumnezeu vrea mai mult decât o prietenie drăguță. El te invită la o consacrare totală.
Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă. 1 Corinteni 3:12,13

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro