Binecuvântarea din ceasul al unsperezecelea

Devoțional zilnice 18 mai 2018

Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci, „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”. 2 Corinteni 9:7

Nu-mi stătea în obicei să pun bancnote mari (de douăzeci de dolari sau mai mari) în coş cu ocazia colectei pentru Săptămâna de Rugăciune. În miercurea aceea însă a fost o ocazie specială la Biserica Noul Legământ, din Savannah, Georgia. Comunitatea a ascultat atentă mesajul unui cunoscut evanghelist, Robert Connor. În timpul apelului pentru colectă, vorbitorul a îndemnat pe fiecare dintre cei prezenţi să ofere cea mai mare bancnotă pe care o avea în portofel sau în buzunar în seara aceea. Eu aveam o bancnotă de douăzeci de dolari. Vorbitorul s-a rugat fierbinte ca Domnul să-i binecuvânteze pe cei care au dat, dublându-le într-o săptămână suma oferită. Am pus bancnota de douăzeci de dolari în coş.

Săptămâna a trecut repede şi a venit din nou ziua de miercuri cu ora de rugăciune. Prezbiterul a acordat timp pentru experienţe şi membrii au început să dea mărturie despre modul în care îi binecuvântase Domnul după darurile pentru Săptămâna de Rugăciune. O persoană oferise o sută de dolari. Eu n-am spus nimic, pentru că nu avusesem parte de nicio binecuvântare „monetară” specială. Nu bănuiam ce surpriză mă aştepta!

M-am întors acasă şi, în timp ce mă pregăteam de culcare, am auzit un ciocănit la uşa de la intrare. Am deschis. Era un vechi şi bun prieten de-al meu, care nu era membru al bisericii mele. N-avea de unde să ştie de rugăciunea specială a evanghelistului. El mi-a spus:

– Domnul mi-a spus să-ţi ofer un dar.

Apoi, stând acolo în prag, s-a apucat să scrie un cec. Stupefiată, am luat cecul şi m-am uitat la sumă: şaptezeci şi şapte de dolari! Ca să-şi motiveze gestul, prietenul meu mi-a spus că mi-i oferise în semn de apreciere pentru „tot ajutorul” meu. Binecuvântarea mea sosise în ceasul al unsprezecelea! Şi nu era doar o sumă dublă, ci triplă şi chiar peste! La ora de rugăciune de săptămâna următoare, am fost prima care m-am ridicat de pe scaun ca să povestesc ce binecuvântare neaşteptată am primit.

Da, sora mea, Dumnezeu iubeşte pe cine dă cu bucurie şi nu are egal când vine vorba de răsplătirea credinţei tale, a credincioşiei tale în aducerea zecimilor şi darurilor, a bucuriei cu care îi returnezi ceea ce este al Lui. Pune-L la încercare. Nu vei fi dezamăgită!

Beatrice Banks

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro