Binecuvântări metalice

Devoțional zilnic 17 martie 2018

Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată. Ezechiel 34:26

Familia noastră s-a întâlnit în Florida, la apartamentul de la mansardă al fratelui meu, pentru încă o aniversare a unei zile de naştere. Rudele au ajuns într-o duminică dimineaţa şi întâlnirea a fost, fără îndoială, un eveniment foarte frumos. Toată lumea a socializat cu toată lumea şi am făcut toate activităţile de aşteptat într-o asemenea ocazie.

Apoi s-a făcut târziu. Fiecare a trebuit să se întoarcă acasă şi să se pregătească să meargă la serviciu a doua zi. Norii albi şi pufoşi au început să se întunece. Tunetele s-au făcut auzite, însoţind fulgerele de pe cerul Floridei şi întregind festivităţile atmosferice. Bubuiturile făceau orice trup, minte şi spirit să se cutremure. Trăsnetele se descătuşau nestingherite. Le-au urmat perdele albe de ploaie.

Furtuna ne-a blocat plecarea de la petrecere. Invitaţii au fost nevoiţi să rămână împreună într-o vizită prelungită. Ne-am spus poveşti din copilărie, în special pe cele petrecute în zile şi nopţi ploioase. Unele poveşti şi glume erau noi pentru o parte dintre noi.

În timp ce râdeam şi ne tachinam unii pe alţii, ne-am dat seama că ploaia făcea un zgomot muzical şi metalic similar cu cel din Caraibe, unde crescuserăm. Un zgomot unic de ploaie care cade pe acoperişul zincat al caselor. Ceva neobişnuit pentru o ploaie din Florida.

Eu am început să zâmbesc, fiindcă sunetul acesta de ploaie îmi trezeşte amintirile multor binecuvântări, întruniri de familie, relaţii de familie, nopţi de somn liniştit. Totuşi zgomotul acela de metal i-a făcut pe unii dintre noi să se întrebe ce anume de pe acoperiş îl producea.

A răspuns fratele meu: „O tigaie de aluminiu a zburat din apartamentul vecin şi s-a înfipt undeva chiar aproape de balconul meu. Am lăsat-o acolo, pentru că îmi place zgomotul pe care îl face atunci când plouă. Mă adoarme.”

Acea tigaie cu fundul în sus a fost fără îndoială o binecuvântare metalică pentru toată lumea în timpul acelei furtuni. Mie mi-a reamintit de casă şi, în acelaşi timp, de Creatorul nostru care ne pregăteşte o altă casă, o casă veşnică.

Ce-ar fi să îţi numeri şi tu binecuvântările zilei de azi, pe care Dumnezeu le-a revărsat torenţial asupra ta?

Pauline A. Dwyer-Kerr

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro