Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? – Romani 10:14
Cele mai bune povestiri trebuie să fie spuse. Fiind credincioasă, eu îi consider pe toţi creştinii colegi din biserica creştină mondială. Noi trebuie să ne ridicăm şi să ne încurajăm unii pe alţii pentru a rămâne pe cale până Se va întoarce Isus. Întotdeauna mă rog să aflu noi modalităţi de a împărtăşi dragostea mea pentru Isus, aşa cum mă călăuzeşte Duhul Sfânt. Când aud o predică foarte bună, îmi cheltui dolarii puşi deoparte ca să fac CD-uri pentru a le putea oferi şi prietenilor mei. Planul meu era să iau de la biserică înregistrarea cu serviciul de închinare din 16 martie 2013 şi să fac mai multe CD-uri pentru a le include în scrisoarea anuală de Paşte. Totuşi, în Sabatul următor, 23 martie, am fost foarte dezamăgită când mi s-a spus că sistemul audio avusese nişte probleme cu o săptămână înainte, aşa că nu era nicio înregistrare a acelui program. Dar de îndată am simţit îndemnul Duhului Sfânt ca totuşi să zâmbesc, iar în mintea mea au răsunat următoarele cuvinte: Domnul va avea ceva mult mai bun pentru tine să dai altora! Şi acum urmează povestea de nepreţuit…
Fiul meu de douăzeci şi şase de ani, Sonny, care suferă de autism, radia de fericire deoarece nu mai fusese la biserică de trei săptămâni din cauza unui virus gripal foarte urât. Momentele de laudă şi de rugăciune sunt partea preferată a serviciului de închinare. De obicei, ordinea programului este întotdeauna aceeaşi, în afara cazului în care sunt anumite restricţii din cauza timpului. În acea zi, anunţurile şi povestea copiilor au ocupat mai mult timp decât de obicei. De aceea nu mai era timp pentru a aduce înaintea Domnului motive personale de laudă sau cereri de rugăciune. Toţi au fost invitaţi să vină în faţa bisericii pentru Garden of Prayer (n. tr. Grădina Rugăciunii).
Sonny nu a înţeles aceste instrucţiuni. El stătea în rândul doi, dând din mâini şi arătând spre el în încercarea zadarnică de a atrage atenţia persoanei care ţinea microfonul. Lui Sonny îi place să îşi spună experienţele, dar le spune în limbajul Sonny. Eu traduc pentru ca şi ceilalţi să înţeleagă. Fii binecuvântat, mă gândeam eu. Sonny nu va rata ocazia să se roage. Am mers în urma lui după ce a sărit din locul lui şi a mers în faţă. Apoi s-a întors, a zâmbit întregii adunări şi a făcut tuturor semn cu mâna înainte de a ne pleca pentru rugăciune. Sonny stabilise o legătură cu ei la nivel spiritual.
Timp de mai bine de douăzeci de ani am ştiut că în fiecare Sabat, în biserica de unde sunt, se predică două predici: una de la amvon şi una ţinută de Sonny, care este o predică vie!
Deborah Sanders