Bucătăria închisă

Căci am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit. (Matei 25:35)
Ți s-a cerut vreodată să faci un lucru pe care nu voiai să îl faci? Ceva ce trebuia să faci cu mâinile tale? Ei bine, asta este problema mea. De fiecare dată când la biserică se anunță că o familie are nevoie de mâncare pentru că bucătăreasa este bolnavă, a avut un accident sau poate chiar a murit, eu dau înapoi. De obicei, presupun că vor răspunde apelului cei cărora le place să gătească sau cei care au darul ospitalității.
Ultima dată când s-a întâmplat acest lucru, nevoia era pentru o perioadă mai lungă. Amintindu-mi că, „unde sunt mai mulți, munca e mai puțină”, am simțit și eu îndemnul de a pregăti mâncare. Nu cred că sunt egoistă, dar gătitul nu este punctul meu forte. De fapt, chiar am în bucătărie două semne pe care mi le-a dat fiica mea, care mă cunoaște foarte bine. Unul este pe aragaz. Pe el scrie: „Bucătărie închisă – m-am îmbolnăvit de la atâta gătit.” Celălalt este pe frigider și anunță următoarele: „Cazare și mic dejun – te ocupi singur de amândouă.”
Încercând singură să găsesc motive, mi-am spus în gând: Nu am nici timp și nici energie să prepar mâncare și pentru ei, și pentru noi. În plus, ei nu locuiesc în orașul nostru și eu am nevoie de oalele mele. Pe lângă acestea, mai sunt și costuri extra. La fel ca Saul din Tars, eu „aruncam înapoi cu piciorul într-un țepuș (Faptele apostolilor 9:5), dar apoi m-am gândit că, dacă s-ar oferi doar câteva surori, atunci ar ajunge la epuizare. În ciuda tuturor scuzelor mele, mi-am amintit un lucru: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Prorocii” (Matei 7:12). Dacă aș fi fost eu în locul lor?
În ciuda faptului că nu îmi doream să gătesc și în ciuda a ce spuneau semnele mele drăguțe din bucătărie, am pășit afară din valea deciziilor și m-am înscris cu două mese. Știți ce s-a întâmplat? Acest lucru m-a făcut să mă simt bine! Familia a fost foarte recunoscătoare.
Cea mai frumoasă parte în a face ceva pentru ceilalți este răspunsul făgăduit de Dumnezeu: „Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut»” (Matei 25:40).
L-am hrănit pe Isus!
Donna Meyer Voth