Bucuria împărtășită

Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos. (2 Petru 1:8)
George tocmai primise de la părinți mult așteptata bicicletă și întreaga seară nu se mai săturase să o admire. Deja se vedea pe stradă cu colegii de joacă și cu noua lui bicicletă. Adormi foarte greu în acea seară, deoarece gândul întâlnirii cu prietenii îi dădea o euforie nestăvilită.
Când primele raze de soare au pătruns în cameră, acompaniate de cântecul vesel al păsărilor, George sări din pat, își puse repede hainele de joacă și dădu fuga în bucătărie, unde își înfulecă cerealele cu lapte pe nerăsuflate. Mama fu plăcut surprinsă, știind cât de mult îi plăcea, de obicei, băiatului să lenevească în pat dimineața și să fie chemat la masă de nenumărate ori. De data aceasta el era îmbrăcat, aranjat și pregătit să iasă la joacă pe ulițele satului. Dorința de a împărtăși prietenilor bucuria zilei precedente a învins de data aceasta toate obiceiurile matinale neplăcute ale băiatului, transformându-l total. Fața lui radia de fericire și era nerăbdător să împărtășească cu cei din jur bucuria sa mare. Nu știu dacă vă aduceți aminte când ați primit ultima dată un cadou deosebit de la părinți sau de la alte persoane.
Sunt convins că ați trecut de nenumărate ori prin această stare de exuberanță și nerăbdare, de a povesti prietenilor experiența trăită, la fel cum a fost și George când a primit bicicleta mult visată. În momentul în care Îl cunoști cu adevărat pe Isus și Îl primești în viața ta, abia aștepți să-i povestești prietenului sau colegului tău despre acest dar minunat pe care l-ai primit. Acest dar neprețuit este la îndemâna fiecărui om. Oricine poate să-L primească pe Isus în viața sa și să împărtășească cu alții experiența întâlnirii cu El.
Lucian Onița, Ghid – Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro