„Ca o pierdere”

Este greu să te gândești la un lucru mai dezgustător decât ceea ce urmează: Te joci Frisbee în parc desculț, când simți între degetele de la picioare ceva rece și ud. Țipi. Începi să sari într-un picior. Te chinui să găsești un furtun cu care să speli excrementele de la o rață sau un câine.
Apostolul Pavel se gândea la ceva asemănător când le-a scris creștinilor filipeni următorul paragraf.
Citește Filipeni 3:7-11
Care este lucrul cel mai important în viață – și ce spune Pavel că este orice altceva?
Pavel este cât se poate de direct: Lucrurile pe care le considerase cândva importante sunt acum „un gunoi”. Cuvântul pe care îl folosește înseamnă „murdărie”, „lucru lipsit de valoare” sau, ca să pictăm o imagine mai puternică, „balegă”. În comparație cu a-L cunoaște pe Isus, orice altceva este ca un astfel de gunoi. Pavel ne șochează cu adevărul că cel mai bun lucru în viață nu este ceea ce avem sau ceea ce facem, ci pe cine cunoaștem: Hristos.
Acesta ar putea părea un devotament dus la extrem, un fel de spiritualitate ciudată, creată pentru părinți și pastori, dar nu pentru tine. Dar iată cum arată în viața reală:
Înseamnă a vrea să rămâi aproape de Dumnezeu mai mult decât orice altceva. Înseamnă a face lucrurile așa cum vrea Dumnezeu, indiferent dacă rezultatul este suferința sau succesul. A fi credincios înseamnă mai mult decât a urma niște reguli, a merge la biserică și a te strădui să nu îți bați frățiorul mai mic. Înseamnă a fi prieten bun cu Domnul universului – dar, în același timp, a căuta să Îl cunoști pe Dumnezeu, să te bucuri de El și să Îl slujești prin tot ceea ce faci.
Credința că te poți apropia de Dumnezeu nu este un vis care dispare atunci când deschizi ochii – atunci când trebuie să faci lucrul acesta acasă, la școală sau când ești cu prietenii. Credința lui Pavel a fost pusă la încercare prin bătăi, lovituri cu pietre, naufragii și persecuții și, totuși, el (și mulți alți credincioși) este de acord cu ceea ce spune Biblia, și anume că este mai bine să trăiești o zi cu Dumnezeu decât o mie fără El (Psalmii 84:10).
Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus. […] Le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos. Filipeni 3:8,9

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro