Ca sarea pe rană

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3,4)
Ascultă ediția audio aici.
Patru prieteni de-ai lui Iov vin la el să îl mângâie și să îi fie alături în necazul teribil, greu de imaginat, inuman prin care acesta trece. Conform obiceiului, nu vorbesc înaintea celui suferind. Așa că șapte zile e liniște. După care Iov își exprimă neînțelegerea și tulburarea sufletului înaintea lor.
Cei trei prieteni încep să îi răspundă, își dau cu părerea și încearcă să explice durerea lui, să îl sfătuiască și să îi arate drumul prin care să iasă din starea aceasta și să intre iar în grațiile divine. Scopul era bun într-un fel (rezolvarea dilemelor, oferirea de explicații și posibile scenarii pentru ieșirea din criză), dar mijloacele folosite lasă de dorit (acuze, neîncredere, presiuni).
Atunci când un prieten trece printr-o situație grea a vieții, ce fel de mângâietor ești: supărăcios, atotștiutor, tăcut? Ce fel de leacuri aduci sufletului zdrobit: scumpe, băbești, experimentate pe tine însuți?
Nu pune sare pe rană! Amintește-ți cum s-a purtat Dumnezeu cu tine atunci când ai trecut prin necaz, în ce fel te-a mângâiat și cum te-a susținut în liniște și te-a ajutat să te ridici, cum a lucrat la inima celor de lângă tine, cum i-a dat înțelepciune medicului și i-a călăuzit mâna când te-a operat, cum te-a mângâiat atunci când stăteați de vorbă în rugăciune sau cum s-a îngrijit să ai pâine pe masă și putere ca să o câștigi în mod cinstit!
Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să te transforme într-un leac alinător pentru cei din jur, și nu în sare! E bună sarea, dar nu întotdeauna și nu în cantități mari, pentru că necazul nu trebuie conservat.
Provocare:
Asemenea Lui, și noi putem fi o binecuvântare în viața prietenilor noștri răniți și loviți de necazuri. Caută astăzi să fii o mângâiere pentru cineva aflat în durere!
Dragoș Apostol
Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro