Calea mai bună

Devoțional zilnic 14 martie 2018

„N-ai ascultat de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” 1 Samuel 28:18,19

Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. (…) Te leapădă şi El ca împărat.” – 1 Samuel 15:22,23

Îndrumările lui Dumnezeu din Cuvântul Său sunt pentru binele nostru şi ar rebui să le urmăm. Tendinţa noastră, a oamenilor, este să vrem să facem totul după capul nostru. Cu alte cuvinte, noi spunem: „Ori ca mine, ori deloc!” Ai văzut recent vreun copil mic? Copiii mici vor să fie totul aşa cum vor ei. Această trăsătură e înnăscută şi poate fi schimbată doar prin puterea transformatoare a Duhului Sfânt.

Istoria vechiului Israel m-a fascinat dintotdeauna. Uneori privesc critic la comportamentul israeliţilor şi îi acuz de încăpăţânare şi nerecunoştinţă. Regele Saul, primul rege al lui Israel, este un bun exemplu de ceea ce înseamnă să vrei şi să faci cerurile după capul tău. Totuşi, când mă uit în oglindă, îmi dau seama că, în multe privinţe, sunt exact copia acelor israeliţi.

Printre problemele israeliţilor se numărau neascultarea, încăpăţânarea, mândria, tendinţa de manipulare şi ingratitudinea. Oricare dintre aceste păcate poate duce la rscrugerea totală.

Mulţi răufăcători notorii au început prin comiterea unei fapte rele mici, aparent nesemnificative. Repetând acea faptă însă, cel în cauză a dezvoltat un obicei rău. Prin practică, obişnuinţa s-a consolidat. Acest obicei, pe lângă alte alegeri devenite iciceiuri, au dus la un stil de viaţă. Iar toate acestea au dus la probleme cu societatea cu legea.

Când trec nesancţionate, păcatele mici duc la alegeri nefericite şi la fapte care îi produc omului durere.

Dumnezeu nu ne va obliga să îl ascultăm. Harul Său ne permite libertatea de a alege – ascultare şi viaţă veşnică sau neascultare şi moarte veşnică.

Întrebarea pe care ar trebui să o formulăm în dreptul nostru, sora mea, este următoarea: Alegerea mea care va fi? Ce păcat (din atitudinea mea, comportamentul meu, obiceiurile mele) Îi pot da astăzi lui Dumnezeu, cerându-I ajutorul să aleg o cale mai bună?

Kollis Salmon-Fairweather

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro