Calea răbdării

Ba, mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare. – Romani 5:3
George Goodman (1821–1908), un faimos profesor și teolog englez, a primit într-o zi vizita unuia dintre seminariștii aflați sub îndrumarea sa. În mod insistent, tânărul i-a cerut să se roage pentru el.
— Domnule Goodman, mi-ar plăcea să vă rugați pentru mine să pot avea răbdare.
Experimentatul teolog și-a pus mâinile pe umărul studentului, l-a invitat să îngenuncheze și a repetat în rugăciune de câteva ori: „Tată ceresc, dă-i încercări!”
La sfârșitul rugăciunii, chiar înainte să se ridice în picioare, tânărul a spus repede:
— Domnule pastor, dar eu de răbdare am nevoie, de fapt.
Fără nicio pauză, pastorul a început să se roage din nou la fel: „Doamne, dă-i încercări!”.
Renunțând, studentul la teologie și-a luat la revedere, spunând:
— Vă mulțumesc frumos, domnule Goodman, dar eu nu încercări vreau; eu am nevoie de răbdare!
Cu un zâmbet amabil, Goodman a deschis Biblia și a citit Romani 5:3.
Cu doar câțiva ani în urmă, nimeni nu își pierdea răbdarea dacă trebuia să aștepte o scrisoare, care făcea pe drum câteva zile; nimeni nu protesta dacă un transfer bancar întârzia și două săptămâni. Nimeni nu aștepta mai puțin de câteva zile până când fotografiile să-i fie developate. Astăzi, toate aceste acțiuni se fac în câteva secunde. Și, dacă din anumite motive tehnice rezultatul întârzie câteva minute, ne enervăm și părem incapabili să ne mutăm gândurile de la neliniștea așteptării rezultatului pe loc. Se pare că astăzi, mai mult decât oricând în trecut, răbdarea este cea mai mare nevoie. Este un fenomen ciudat: avansul tehnologic, în virtutea eficienței lui, ar fi trebuit să ne potolească nerăbdarea, dar, dimpotrivă, pare că ne-a sporit-o.
Textul biblic de astăzi ne aduce aminte că unul dintre cele mai mari beneficii ale încercării este răbdarea. Cu toții știm că realizăm mai multe și înaintăm mai mult dacă muncim constant și într-un ritm echilibrat, dar prea puțini se gândesc la răbdare în umblarea lor. Apostolul Pavel a îndurat o lungă listă de greutăți, obstacole, suferințe și batjocuri. Din experiență spunea el că încercarea aduce răbdare, „și răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea” (v. 4).
Cu toții avem nevoie de o doză în plus de răbdare. Așadar, dacă treci prin dificultăți, probleme, greutăți, gândește-te numai că aceasta poate fi cea mai bună oportunitate de a-ți întări răbdarea. În cele din urmă, când încercarea este depășită, noi sfârșim prin a avea caracterul lui Isus.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro