Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură. Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul. – Ioan 19:29-30
Cum te-ai simţi dacă unul din picioarele tale ar fi amputat de deasupra genunchiului fără anestezie? Asta i-a făcut dr. Amos Twitchell, un chirurg de seamă din Keene, New Hampshire, lui Uriah Smith, un băieţel de doar patru ani. Operaţia care a durat douăzeci de minute a fost făcută pe masa din bucătăria familiei Smith. Lăudat fie Domnul că vremurile s-au schimbat şi astăzi avem anestezia, care anihilează complet sau cel puţin parţial durerea care survine în astfel de proceduri medicale.
Chirurgul şi farmacistul american Crawford W. Long (1815–1878) a observat că oamenii nu simţeau deloc durerea dacă se loveau fiind sub influenţa eterului. Acest lucru l-a făcut să se gândească la posibilitatea de a inhala eter sulfuric ca anestezic. În 30 martie 1842, Long a extirpat două tumori mici de la James Venable, care era sub influenţa eterului şi acesta nu a simţit deloc durerea. Necunoscând lucrările anterioare ale lui Long, în 16 octombrie 1846, William T. G. Morton a administrat o anestezie cu eter înaintea unei audienţe medicale de la Spitalul General din Massachusetts, Boston. Long nu şi-a făcut publică descoperirea până în 1849 şi niciodată nu a fost recunoscut pentru acest lucru în timpul vieţii sale.
Cu puţin timp înainte ca Isus cel răstignit să moară, El a spus: „Mi-e sete!” Cineva i-a dus un burete cu oţet la gură (Ioan 19:28-30). În Psalmi 69:21 deja fusese prezis: „Când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.” Ellen White explica: „Acelora care sufereau moartea pe cruce le era îngăduit să li se dea o băutură care-i făcea să nu mai simtă durerea. Acest amestec I-a fost oferit şi Domnului Hristos; dar, gustând, a refuzat să-l ia. El n-ar fi primit nimic care I-ar fi întunecat mintea. Credinţa Sa trebuia să se ţină puternic de Dumnezeu. Aceasta era singura Lui tărie. Dacă Şi-ar fi întunecat simţămintele, faptul acesta i-ar fi oferit un avantaj lui Satana” (Hristos, Lumina lumii, p. 746).
Fizic, durerea este un semnal că ceva nu este în regulă şi trebuie reparat. Dar noi ne aşteptăm ca durerea să dispară în timp ce rezolvăm problema. Spiritual, noi nu ar trebui să luăm anestezice şi analgezice spirituale până când problema păcatului nu este rezolvată. Singura soluţie adevărată pentru durerea adusă de păcat este pocăinţa personală şi iertarea obţinută prin harul infinit al lui Dumnezeu!