Canaan

Devoțional femei 12 ianuarie 2018

Căci cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc țara, dar cei blestemaţi de El sunt nimiciţi. (Psalmii 37:22)

Canaan apare în istoria sacră ca moștenitorul unui blestem. Ne mirăm că tata Noe s-a îmbătat (Proverbele 23:31,32), dar nu este nicio mirare că s-a lăsat în costumul lui Adam în cortul lui, unde locuia cu soția. Oare, întâmplător l-a văzut Ham? Expresia ebraică se referă la privirea părţilor genitale sau la fapte indecente, în special tentative de incest (Leviticul 20:17,19). Ce le-a povestit Ham fraților săi trebuie să fi fost „haios”, dar nu pentru Sem și Iafet, care au venit imediat să-și acopere tatăl, cu tot respectul, mergând cu spatele.

După ce Noe s-a trezit și a aflat totul, a profeţit viitorul fiilor săi. Blestemele acelea, ca și binecuvântările, erau condiționate. Blestemul lui Noe însă îl vizează pe Canaan, fiul lui Ham. El urma să fie slujitorul fraților lui. Ham este numit în special „tatăl lui Canaan”, deși acesta era fiul cel mai mic, iar Ham este în aceeași măsură părintele tuturor popoarelor din nord-estul Africii și al multor popoare din Orientul Apropiat. Autorul Moise anticipează astfel relaţia specială dintre Dumnezeu și semitul Avraam, precum și decizia pedepsirii canaaniților.

Totuși canaaniții fenicieni au fost mult timp stăpânii mării, așa cum canaaniții amoriți și hitiți au stăpânit centrul lumii, Babilonul, Anatolia, Siria şi Canaanul. Previziunile profeților, mult mai sumbre decât blestemul lui Noe, i-au urmărit pe toți aceștia pentru stricăciunea lor (Leviticul 20:8-23; Deuteronomul 18:9-14).

În cultura noastră tot mai lipsită de „prejudecăți” cu privire la goliciune, subiectul rușinii este total demodat. Ca și în păgânismul antic, blestemul faptelor rușinoase vine adesea prin privire. Cu atât mai trist când sunt afectați minorii. De aceea, tu hotărăști dacă vei păstra în casa ta blestemul lui Canaan sau binecuvântarea respectului față de sex.

„Singura cale sigură pentru copiii noștri, împotriva oricărei practici vicioase, este de a căuta să fie admiși în turma lui Hristos și luați sub protecția credinciosului și adevăratului Păstor.” (An Appeal to Mothers, p. 23)

Florin Lăiu, profesor, Institutul Teologic Adventist – Cernica

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro