Când nu ești apreciat, apreciază!

„Isus a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: «Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.»” (Ioan 1:47)
Ascultă ediția audio aici.
Este interesant contextul în care Isus rostește această apreciere. Natanael tocmai își exprimase neîncrederea, îndoiala cu privire la faptul că ar putea ieși ceva bun din Nazaret, localitatea de proveniență a lui Isus. Când Isus îi spune lui Natanael: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug”, probabil că se referea nu doar la momentele sale de căutare sinceră după adevăr, de studiu și rugăciune, ci și la reacția manifestată la primirea veștii din partea lui Filip cum că L-ar fi găsit pe Mesia.
Ce faci când, intrând în biserică, nu ești observat de tinerii de la balcon care, în timpul discuției dintre ei, își exprimă disprețul față de tine? Ce atitudine adopți față de adolescenții care, fie pe la spate, fie chiar în mod direct, își exprimă nemulțumirea față de tine? Ce îi spui unui tânăr care pune sub semnul întrebării calitatea predicilor tale? Tendința noastră este să îi considerăm obraznici. Și chiar să îi dojenim.
Isus procedează altfel: rostește o apreciere. Și nu este doar o strategie. Isus apreciază căutările, sinceritatea, întrebările… Nu este făcută nicio comparație între ușurința cu care L-au urmat alți ucenici și șovăiala cu care se îndreaptă Natanael către El. Doar o apreciere însoțită de dovada atotcunoașterii divine. Și, astfel, inima lui Natanael este cucerită.
Probabil că printre tineri sunt mulți ca Natanael. Tineri care aparent sunt inabordabili, fără interes pentru cele sfinte și nepăsători față de cauza Împărăției cerurilor. Tineri care pun tot felul de întrebări, care par să nu prețuiască adevărurile moștenite de la părinții noștri, care discută parcă prea deschis despre punctele vulnerabile ale bisericii. Și pentru acești tineri trebuie găsită măcar o apreciere. Dacă nu alta, măcar să le fie apreciată lipsa de fățărnicie.
Dă-mi, Doamne, o apreciere pentru fiecare!
Provocare:
Când simți că trebuie să îi dai un răspuns unui tânăr care pune tot felul de întrebări, încearcă să-l mai asculți un pic! Poate că îl vei și înțelege.
Iulian Condrachi
Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro