Există o legătură de cauzalitate între un nivel foarte scăzut de trai și cancer, arată statisticile oficiale ale Ministerului Sănătăţii pe anul 2019, care ilustrează aglomerarea cazurilor de cancer în cele mai nevoiașe judeţe ale ţării.

România a înregistrat o creștere a numărului de cazuri de cancer în primul trimestru al acestui an – cu 20.000 mai multe decât anul trecut, potrivit datelor Centrului Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate.

În timp ce rata medie de cancer la suta de locuitori este de 2,5, judeţele sărace se ridică mult deasupra acestei medii. Astfel, judeţul Olt are o rată de 4,6 bolnavi la suta de locuitori, fiind urmat de Dolj și de Teleorman, cu rate de 4,6, respectiv 4,1 de bolnavi de cancer la 100 de locuitori. Judeţele care au o incidenţă mult sub medie a cazurilor de cancer sunt Ilfov, cu 0,4 bolnavi la suta de locuitori, și judeţele Prahova și Bacău, cu o rată a cancerului de 1,1.

Prezenţa judeţului Prahova în topul celor cu o incidenţă scăzută a cancerului poate fi surprinzătoare – zona este una foarte poluată, iar măsurătorile independente recente au indicat valori și de 3 ori mai mari comparativ cu valoarea admisă pentru particulele inhalabile fine. Specialiștii spun însă că, deși poate cauza cancer, poluarea nu este unul dintre cei mai importanţi factori declanșatori ai acestei boli de temut.

„Cancerul este declanşat de factorii de mediu, din afara organismului. Printre aceştia se numără stilul de viaţă, adică ce mâncăm, fumatul, viaţa sexuală, un factor care provoacă 45% dintre cancere. Doar 3-4% dintre tumori sunt cauzate de poluare. Cancerele care sunt legate de fumat, cele bronho-pulmonare, ORL, aparţin, de obicei, populaţiei cu un nivel socio-economic scăzut, pentru că există o lipsă de educaţie, de prevenţie”, afirmă profesorul Lucian Miron, şeful Institutului de Oncologie din Iaşi.

Lista cancerelor cu incidenţă ridicată în rândul populaţiei cu statut economic scăzut este însă una mai vastă, incluzând și cancerul de col uterin, frecvent în zonele cu educaţie sanitară și sexuală deficitară, sau cancerul gastric, asociat de asemenea cu „alimente care nu sunt conservate în condiţii optime, în special în mediul rural, de alimente conservate în fum. Fumul conţine cei mai puternici carcinogeni, de aceea şi grătarul pe care îl fac românii este extrem de periculos.”

Sunt însă și forme de cancer asociate mai frecvent unui statut socioeconomic bun, care se traduce adesea (și) printr-o alimentaţie „foarte bogată în grăsimi saturate”, așa cum este cazul cancerului colorectal, a cancerului mamar, cancerului de corp uterin și a celui de prostată, explică profesorul Miron.

Judeţele sărace se află în top și când e vorba de boli precum diabetul sau malnutriţia. Astfel, Oltul și Hunedoara au o rată de 7,7 îmbolnăviri de diabet la suta de locuitori, iar în Dolj rata este de 7,6 cazuri la suta de locuitori, faţă de media de 5,0 la nivel naţional. De asemenea, judeţul Mehedinţi înregistrează o rată de 6,6 copii malnutriţi la suta de copii între 0 și 2 ani, în timp ce media pe ţară a scăzut la 0,5.

Potrivit datelor Eurostat, în 2016, ţara noastră înregistra cel mai mare procent de sărăcie în rândul copiilor: 49,2% din copiii de 0-17 ani se confruntau cu riscul de sărăcie (1,88 de milioane), faţă de 48,1%, în 2010, în timp ce media în Uniunea Europeană era de 26,4%. Cifrele, cât se poate de îngrijorătoare, trebuie privite în contextul general al societăţii, în care aproape 40% dintre locuitori erau supuși riscului de sărăcie și excluziune socială, în cea mai grea situaţie regăsindu-se populaţia din zona rurală.

Raportul „Bunăstarea copilului din mediul rural, 2016”, al organizaţiei World Vision, avertiza că jumătate dintre părinţii din mediul rural nu le pot oferi copiilor o dietă minimum acceptabilă, cu alimente din fiecare grupă alimentară, și că 74% dintre familii se confruntă cu dificultăţi în asigurarea unei alimentaţii de calitate. De asemenea, raportul a arătat că 1 copil din 10 merge la culcare flămând, iar 7 din 10 copii între 12 și 18 ani muncesc în gospodăriile proprii, în timp ce 4% muncesc și în alte gospodării din sat.