Când te ocupi de altul

„Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, cari sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.” (Galateni 6:1)
Un om poate greși deodată doar din neatenție. Textul nu vorbește despre o greșeală premeditată. Dar chiar și în cazul acela, este nevoie de aceeași blândețe. Ispitele pot fi de multe ori surprinzătoare, pentru că ele au corespondent în inima noastră, în zonele slabe ale plăcerii noastre pentru aspecte despre care știm că nu ne fac bine.
Când intrăm într-o astfel de zonă, puterea noastră morală scade până la dispariție, de aceea este nevoie de multă îngăduință pentru cel care a pierdut lupta cu slăbiciunile lui. Biblia spune că Domnul Hristos este demn de încredere în astfel de situații, pentru că El știe foarte bine ce înseamnă să fii ispitit și de asemenea, ce înseamnă să fii biruitor. Acesta este motivul pentru care El se poartă cu multă răbdare cu noi.
Îl poți ridica pe altul când tu ești la fel de căzut? Poate călăuzi un orb pe alt orb? se întreba Iisus. Răspunsul negativ se subînțelege. De aceea, Pavel sugerează prin acest text că trebuie să fii duhovnicesc, adică inspirat și condus de Duhul Sfânt, ca să îl poți ajuta la rândul tău pe altul. Singura dată când te uiți de sus în jos la celălalt,] să fie atunci când te apleci spre el să-l ridici. Aici se aplică regula de aur pe care Domnul ne-a lăsat-o în Predica de pe Muntele Fericirilor: Tot ce vreți să vă facă oamenii, faceți-le și voi la fel.
Cum aș vrea să se poarte cineva cu mine când greșesc, așa să mă port eu cu el. Când te ocupi de altul, există riscul să te pierzi pe tine din vedere, adică să lași garda ta jos și să i-o așezi lui mai bine. În obiectivul nostru prin care privim lumea înconjurătoare, greșelile celorlalți sunt mărite automat de câteva ori, dar greșelile noastre rămân văzute foarte mici. Iată de ce Dumnezeu ne avertizează că trebuie să fim atenți să nu fim exigenți cu altul și indulgenți cu noi. Prima dată când vom vedea pe cineva care greșește, să ne aducem aminte de îndemnul biblic: Ridică-l cu blândețe!
Brașov Gabriel, Pastor – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro