Câștig în pierdere

Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. (Evrei 13:5)
Ați văzut vreun copil care plânge pentru că mama lui i-a dat altcuiva jucăria lui preferată? Da, știu, voi nu vă mai purtați așa. Dar: „Mami, și eu vreau telefon (pantalon, pulover, pantofi…) cum are colegul meu de clasă!” sună cunoscut, nu? Oare poate fi cineva fericit, chiar dacă hainele sale nu sunt la modă sau chiar sunt foarte modeste? Ba chiar și hrana e la fel… Îmi amintesc de un coleg de la facultate, trăia numai cu pâine și apă, ca să poată plăti taxa de școlarizare, dar era mulțumit. Este o calitate foarte importantă și nu o poți despărți de atitudinea altruistă. Familia noastră a trecut printr-o experiență interesantă. Era o perioadă mai dificilă din punct de vedere economic. Abia ne mai rămânea de cheltuit, după ce am plătit chiria și facturile.
Fetele, soțul și cu mine trăiam foarte simplu. Lucram ca profesoară și într-o zi mergeam să scot de la bancomat banii pentru navetă. 200 de lei este o sumă modestă, dar aveam nevoie să cumpăr hrană. Mergând spre casă, am auzit o voce cunoscută. Era o mămică cu mai mulți copii din comunitate. Știam că soțul ei este foarte bolnav. Plecase să vândă niște haine, ca să cumpere pâine pentru familie, dar fără succes. Mi-a venit un gând: „nu e întâmplător că tocmai acum am primit banii!” Instinctiv i-am întins măna și i-am dat toți banii. N-am să uit ochii plini de lacrimi de recunoștință. În ziua respectivă am pregătit un prânz foarte modest, dar cu toții eram mulțumiți.
După masă am vizitat „bunica” noastră. Ea era vecina în vârstă, care îndrăgea fetițele noastre și petrecea mult timp cu noi. În timp ce o ajutam cu treburi simple prin apartament, vorbeam despre credința în Dumnezeu. Înainte ea era atee. La plecare mi-a dat un „mic cadou”, spunând că apreciază foarte mult ceea ce primește de la noi și a insistat s-o primesc. Știți ce era înăuntru? 600 de lei. Ne-a uimit pe toți modul în care Domnul ne-a purtat de grijă zi cu zi. El nu ne va părăsi!
Kristóf Mária, Master Ghid – Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro