Ce ar face Isus?

Devoțional de seară 29 iunie 2019

Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. – 1 Corinteni 10:31

Eleva plângea şi profesoara era vizibil supărată. La începutul orelor, profesoara a spus foarte clar că elevii care întârziau nu aveau voie să întârzie mai mult de zece minute. Dacă ajungeau mai târziu, nu mai erau primiţi la oră. I-a spus elevei să iasă din clasă, iar ea a fost foarte supărată, crezând că felul în care fusese tratată era nedrept. De îndată profesoara şi-a prezentat demisia şi a predat cheile şcolii.

Trecuseră doar patru săptămâni de la începerea semestrului şi era dificil să găseşti un înlocuitor. Ca şefa de departament, ştiam că trebuia să prezint această situaţie lui Dumnezeu în rugăciune. După ce m-am întâlnit separat cu profesoara şi cu eleva, s-a luat hotărârea să ne întâlnim toate trei pentru a rezolva situaţia. Lăudat fie Domnul! Duhul Său cel Sfânt a fost prezent la acea întâlnire şi am obţinut un rezultat pozitiv şi plăcut. După ce ne-am rugat şi ne-am îmbrăţişat, am ştiut că Dumnezeu a permis Duhului Său cel Sfânt să domnească în întâlnirea şi hotărârile noastre. Cu adevărat, Duhul Sfânt ne-a călăuzit mintea, vorbele şi acţiunile.

Această situaţie potenţial explozivă, care ar fi putut avea ca rezultat întreruperea programului şcolii, a avut un final fericit. Dar viaţa nu este întotdeauna aşa. Trăim într-o lume frământată de neînţelegeri şi probleme. Cât de des ne plângem că oamenii nu ne tratează prea bine sau nu ne plac. Cum răspundem? Este natural pentru noi să încercăm să ne revanşăm sau să îi tratăm pe ceilalţi aşa cum credem că ar merita, dar aş vrea să sugerez să ne lăsăm călăuziţi de răspunsul la următoarea întrebare: „Ce ar face Isus?” De-a lungul anilor, am încercat să folosesc răspunsul meu la această întrebare ca o călăuză în interacţiunile mele cu semenii. Mi-am pus această întrebare de nenumărate ori atunci când m-am confruntat cu provocări in-terpersonale. Este foarte interesant că ori de câte ori sunt cinstită în răspunsul meu, rezultatul este întotdeauna pozitiv şi pe placul lui Hristos.

Versurile unui cântec care îmi place foarte mult ne invită să ne rugăm: „Doamne, dă-ne gândul lui Isus.” În continuare, versurile cer şi sfinţenia şi neprihănirea în viaţa mea, ca dovadă că am fost cu El. Avem nevoie de mintea lui Isus să ne ajute să facem faţă provocărilor vieţii. Avem nevoie de gândul lui Isus să relaţionăm cu persoanele dificile. Avem nevoie de gândul lui Isus să ne pregătim pentru cer. Doamne, Te rog să îmi dai gândul lui Isus!


Carol Joy Fider

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro