Ce cere Dumnezeu

Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre. – Marcu 11:26
Mario s-a hotărât să ierte un prieten care se distanţase de familie, fapt care îi rănise pe membrii familiei. Cu toată hotărârea lui, de fiecare dată când îl întâlnea pe acel prieten, îşi amintea relele pe care acesta le făcuse. În loc să-i arate intenţia de a rezolva problema, Mario se tulbura şi mai mult. Şi, mai rău, amărăciunea îi afectase relaţiile cu familia prietenului şi cu prietenii acestuia. „De ce mi se întâmplă aşa ceva?” se întreba el. „De iertat, vreau să iert. Dar cum să schimb lucrurile?” Când a început să mediteze la versete precum cel de astăzi, care condiţionează iertarea lui Dumnezeu de iertarea celor care ne-au greşit, lucrurile păreau şi mai grave.
O persoană, un loc sau o amintire poate funcţiona ca declanşator pentru o întreagă reţea neuronală. Atunci când se activează, această reţea produce o serie de gânduri, emoţii şi simţăminte care sunt foarte greu de oprit. Simultan se produc schimbări comportamentale şi fiziologice conectate la memorie, fapt care întăreşte conexiunile din reţeaua neuronală. Odată formată, această configuraţie va rămâne latentă până la următoarea stimulare. Cum se poate opri, totuşi, acest flux de amintiri? Cum să nu mai ai sentimentul de teamă şi de neîncredere? Secretul constă în a opune rezistenţă gândurilor şi simţămintelor legate de reţeaua negativă şi a construi o reţea nouă pe aceeaşi stimuli, dar bazată pe iertare.
Cu alte cuvinte, Mario trebuia să se opună oricărei dorinţe de acuzare sau îndreptăţire şi, în schimb, să-şi exprime dorinţa de a ierta, a uita şi chiar de a-şi ajuta prietenul, dacă era nevoie. Este posibilă crearea de noi conexiuni prin cuvinte sau acţiuni bazate pe decizii voluntare, favorizând un nou flux de gânduri şi simţăminte. Astfel, când îşi întâlneşte prietenul, Mario are două opţiuni în repertoriul neuronal: una care îi produce disconfort şi nefericire şi alta care face ca iertarea să pregătească terenul pentru reconciliere. De fiecare dată când este expus la stimulii care evocă rănile, el va trebui să stopeze şirul gândurilor şi să le îndrepte în noua direcţie cerută de Dumnezeu. „Adevărata măreţie şi nobleţe a unui om se măsoară după puterea simţămintelor pe care el le stăpâneşte, nu după puterea celor care îl stăpânesc pe el. Cel mai puternic bărbat este cel care, deşi rămâne sensibil la abuz, îşi stăpâneşte tulburarea sufletească şi îşi iartă vrăjmaşii” (Mărturii pentru biserică, voi. 4, p. 656). „Şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8). Dacă Dumnezeu îţi cere, El te va ajuta să şi împlineşti.