Ce folos să am

Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16,17)
Ai spus vreodată: „De ce să citesc Biblia, că nu câştig nimic din ea”? Un băiețel iubea dulceața de căpșuni. Mama tocmai terminase de făcut dulceața şi a lăsat-o în cratiță să se mai răcească puțin. Mama i-a spus să nu pună mâna. Băiatul a rezistat o vreme, dar a pus degetul în dulceață şi a început să se bucure, până când a auzit-o pe mama sa venind.
El a plecat repede de lângă cratiţă și a stat acolo încercând să pară nevinovat când ea a intrat. Mama lui a spus „Petrică, ai fost la dulceața de căpșuni?” O privi drept în ochi și spuse: „Nu”. Ea a repetat: „Petrică, ai fost la dulceaţă?” Ochii lui căzură la linia centurii ei, iar el a spus: „Nu”.
A întrebat a treia oară, iar de data aceasta ochii lui au căzut şi mai jos, dar el a spus totuși: „Nu”. Ea a întrebat-o a patra oară: „Petrică, ai fost la dulceaţă?” De data aceasta ochii i-au căzut și mai jos, atât de jos încât s-a uitat chiar în mijlocul cămășii lui și a văzut o pată de dulceaţă de căpșuni. Așa funcționează asupra noastră citirea repetată a Cuvântului lui Dumnezeu, care ne determină să îl aplicăm la noi înșine.
Prima dată spunem: „Acest lucru se aplică cu adevărat vecinului meu, care nu este bun. Mi-aș dori să-l citească! „ A doua oară spunem: „Acest lucru este bun pentru acei oameni răi”. A treia oară spunem: „Aș vrea ca şi colegii mei să citească asta! Ar îmbunătăți cu adevărat atitudinea lor.” A patra oară vedem pata de pe propria cămașă și spunem: „O, Doamne, trebuie să mă descurc cu propriul meu păcat!” Biblia ne prezintă situaţii de viaţă petrecute de alţii, pentru ca noi să fim mustraţi şi să ştim să facem alegerile bune în viaţă.
Dacă te gândești: „De ce aș vrea să fac alegeri bune?“ răspunsul este: „Pentru că păcatul îți va ruina viața!” Biblia are puterea de a ne arăta păcatul din viața noastră și de a ne convinge că greșim. Doar dacă mărturiseşti păcatul și eşti atent să-l eviți în viitor, vei fi „desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
Gusti Angheluță, Director Asociat Conferință – Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro