Cea mai bună apărare este…EL!

Fiți treji, și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită. (1 Petru 5:8)
O vorbă cunoscută spune că „cea mai bună apărare este atacul”. Ce faci însă, atunci când nu te poți apăra astfel? Să fii atacat fără posibilitatea de a răspunde folosind aceeași metodă a adversarului, chiar dacă poate părea nedrept, este cât se poate de real! Conform imaginii ilustrate de Petru, ar fi chiar absurd să ai pretenția să alungi leul folosind tactica lui – răcnetul. Iar dacă leul e o provocare care ne depășește, imaginează-ți cum este el, înșelătorul!
În 1896 Norman „Kid” McCoy era campion mondial la box. În una din luptele lui s-a confruntat cu un boxer surd. Când și-a dat seama de asta, a gândit un plan pentru a termina lupta rapid. Aproape de finalul celei de-a treia runde McCoy s-a oprit, a lăsat brațele jos și a arătat spre colțul adversarului său, sugerând că a sunat clopoțelul. Adversarul, văzând aceste gesturi, a crezut că runda s-a încheiat și s-a întors spre colțul lui pentru odihnă. În acel moment McCoy a profitat de neatenția acestuia și s-a năpustit asupra lui, câștigând prin KO. Nu a fost corect, dar a câștigat! În lupta cu Satana nu îți permiți timpi morți. Nu ai luxul timpului de odihnă. Adversarul nostru este atât de abil, încât într-o fracțiune de secundă de neatenție, ne poate doborî. Ca să-l învingi, nu poți folosi aceeași tactică. Nu îl poți surprinde cu nimic. Singura armă eficientă împotriva lui este contemplarea! Nu a metodelor lui, ci a puterii lui Dumnezeu. Înainte să ne avertizeze asupra atacului diavolului, Petru ne spune: „aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi” – 1 Petru 5:7. Adevărata luptă nu e împotriva lui Satana, ci de a avea ochii mereu îndreptați spre Isus. El ne apără! Tot el ne asigură biruința! Gândește-te astăzi la EL. Privește-L și vei fi de neînfrânt!
Adrian Dorgo, Director Tineret – Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro