Cea mai mare frică

Fiți treji, și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită. (1 Petru 5:8)
Îmi amintesc cu plăcere de un episod din copilăria mea, petrecut într-o zi de Sabat la biserică. Cu toate că mai aveam și alte preocupări în momentul în care cineva predica, de fiecare dată încercam să fiu atent la cine vorbește. O predică mi-a atras mai mult atenția, atunci.
Îmi amintesc de ilustrația unui pastor, care spunea că nu ne plac predicile lungi, că suntem deseori plictisiți sau ne ocupăm cu alte lucruri, în timp ce altcineva predică. Pastorul respectiv ne-a propus atunci un exercițiu de imaginație și ne-a zis să ne gândim cum am reacționa dacă am ști că pe strada bisericii există un leu care se plimbă liber și din când în când mai atacă oamenii. Răspunsul a venit tot din gura lui și a precizat cu toată siguranța că membrii prezenți la biserică, auzind această veste, cu siguranță ar închide atât poarta bisericii, cât și ușa și i-ar spune fratelui pastor să predice liniștit, până ce pleacă leul sau vine cineva să-l captureze.
Cu siguranță, fiecare dintre noi ne-am înspăimântat cel puțin o dată la gândul de a ne întâlni în realitate cu această fiară, supranumită și regele animalelor. Această frică este una care aduce înaintea noastră un pericol imaginar. Însă pericolul real este acela că adevăratul leu, și anume diavolul, nu ne așteaptă să mergem noi la el, ci dă târcoale, ne urmărește, analizează, ne caută și mai apoi ne alege în momente în care suntem singuri și descurajați, să ne separe de prieteni, familie sau biserică.
Dorința mea cea mai mare, cât și rugăciunea mea, este să realizăm cu seriozitate ce probleme majore avem și cum le putem depăși, deoarece în fiecare zi, pentru noi se dă o bătălie. Și această bătălie va fi câștigată atât prin Persoana care ne caută și ne găsește prima dată, cât și prin disciplina noastră de a evita întâlnirea cu leul care răcnește și caută pe cine să înghită.
Ștețco Cătălin, Pastor – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro