Ceasul al unsprezecelea

Dacă-L căutați, Îl veți găsi. 2 Cronici 15:2
Printre expresiile pe care le folosim ca prefabricate, se află și expresia „în ceasul al unsprezecelea”. La origine, expresia vine din felul de a măsura ziua de lucru, partea luminoasă a zilei. Astăzi, ora douăsprezece se află ori la mijlocul zilei, ori la mijlocul nopții, ceea ce este total diferit de numărătoarea practicată de oamenii Bibliei. Dacă primul ceas era undeva în jurul orei șase de astăzi, ceasul al unsprezecelea era pe la ora cinci seara (ora 17 de azi). La ora șase seara se încheia cea mai lungă zi de lucru. Având în vedere că nu existau televizoare și postări pe Facebook, le rămânea destul de mult timp pentru pregătire și somn oamenilor de atunci.
Când stăpânul viei din parabola povestită de Mântuitorul a ieșit să cheme lucrători, acesta a început cu ora șase dimineața (primul ceas), apoi la ora nouă (ceasul al treilea) și a tot continuat până la ultima ocazie, adică la ceasul al unsprezecelea (ora cinci seara). Mai era doar o oră de lucru. Practic, mai târziu de atât nu se mai putea, era ultima șansă.
De acolo a rămas expresia și descrie un lucru sau o acțiune ce se petrece la limită. Cu alte cuvinte, dacă ai depășit și această limită, nu mai poți fi admis. Este expresia pentru întârzierea întârzierilor, mai târziu de atât este deja prea târziu.
Astăzi folosim această sintagmă pentru a descrie ceva ce are loc în ultimul moment posibil. În domeniul spiritual, expresia descrie posibilitatea ultimă a cuiva de a se decide pentru o relație de prietenie cu Dumnezeu. Pentru viața noastră, ceasul al unsprezecelea reprezintă acea ultimă ocazie în care mintea și inima noastră, conștiente fiind, pot decide. Ceasul morții face deja imposibilă o schimbare. Tâlharul de pe cruce a ales mântuirea înainte de a deveni inconștient și lipsit de capacitatea de a lua o decizie personală. Este cel mai puternic exemplu că Dumnezeu așteaptă și primește cu bucurie pe oricine. Orice om, oricât de căzut ar fi, are șansa, chiar și în ultimul ceas, să ia o decizie și să-I acorde Mântuitorului posibilitatea să îl ierte și să-l salveze.
De gândit astăzi:
Ceea ce nu știm este când va fi ceasul al doisprezecelea; din acest motiv, trebuie să considerăm clipa de acum ca fiind al unsprezecelea ceas. Acum mai putem face alegeri pentru veșnicie.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro