Cei din casa ta

„Căci dacă cineva nu știe să-și cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?” (1 Timotei 3:5)
Ascultă ediția audio aici.
Fiecare privește cu multă responsabilitate la porunca pe care Mântuitorul le-a adresat-o ucenicilor înainte de înălțarea Sa (Matei 28:19,20). A face ucenici, a propovădui Evanghelia, a-L predica pe Hristos este misiunea copiilor autentici ai lui Dumnezeu. Misionarii străbat cele mai îndepărtate regiuni ale lumii, pastorii predică, membrii vestesc prin metode diverse mesajul mântuirii prin Domnul Isus. Dar care este oare locul de unde ar trebui să începem această vestire? Cu cine să pornim propovăduirea? Cui să ne adresăm mai întâi?
Tendința pe care cred că o simțim cu toții este să ne îndreptăm spre cei care sunt cei mai străini de Cuvântul lui Dumnezeu. Către ei suntem gata să îndreptăm toată energia și toate resursele noastre. Însă în dimineața aceasta Dumnezeu ne provoacă întrebându-ne: Dar pentru cei din casa ta ce ești dispus să faci? Ce ar trebui să faci dacă ai lângă tine caractere ce pot fi încă modelate? Simți că aceasta este prima ta datorie? Ești gata să faci din cei din casa ta o prioritate și din punctul de vedere al mântuirii? Sau consideri cumva că, propovăduindu-le altora, ești scutit de această responsabilitate? Dacă îți trec astfel de gânduri prin minte, un singur nume biblic este de ajuns pentru a înțelege eroarea în care ne aflăm: Eli. Un propovăduitor care a omis ce era mai important – pe cei din casa lui.
Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să începi propovăduirea din casa ta! Cere-I să te ajute să fii Iosua, nu Eli!
Provocare:
Privește astăzi spre cei dragi întrebându-te în modul cel mai sincer: Vreau să îi am doar pentru viața aceasta? Sunt dispus să aloc timp, energie și resurse investind în pregătirea lor pentru Cer? Cum aș putea face din aceasta o prioritate zero a vieții mele?
Claudiu Gâșman
Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro