Cei doi spre Emaus

Devoțional zilnice 15 noiembrie 2018

Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. (Luca 24:21)

Cu toate că în ziua aceea a avut loc unul dintre cele mai minunate răsărituri de soare, doi călători, cu privirea lipită de pământ, mergeau agale pe drum. Nu socoteau cât parcurseseră, poate nici cât mai au față. Soarele încă era pe cer, dar pentru ei parcă apusese deja. Îl pierduseră pe Cel care spusese că va izbăvi Israelul; acum era mort. Se zvonea că a înviat, dar după toate acestea, cine poate ști care era adevărul?

Până în ziua morții Lui credeau că-L cunosc îndeajuns. L-au auzit predicând, și inima lor parcă ardea în ei, ascultând cuvintele Scripturii. Totuși, ei n-au înțeles și poate nici n-au putut accepta modul în care Scriptura s-a împlinit în realitate. Oamenii aceștia aveau nevoie să li se deschidă ochii. Drumețul care li s-a alăturat a început să le explice Scripturile începând de la Moise – „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu… – cum cele întâmplate erau prezise, pregătite, și ce rol important aveau în mântuirea lor. Ucenicii au început să vadă. Mai apoi și-au redobândit vederea pe deplin când L-au recunoscut pe Isus la masă.

Urmașii lui Miller, din 1844, precum și noi suntem așteptători, și timpul, care trece încet, dar sigur, ne încearcă: „Oare?” În aceste vremuri avem nevoie de studiul Scripturii, mai ales al evenimentelor finale, precum și de o viață devoțională în care să ne întâlnim cu El. Ca rezultat, vom dobândi o viziune cuprinzătoare a evenimentelor, ne vom regăsi identitatea și misiunea și, punând deoparte orice încercare sau dezamăgire – mică sau mare –, ne vom îndrepta neclintiți către biruință.

„Toate acestea trebuiau să se împlinească, dar nu trebuiau să se sfârșească în înfrângere, ci în biruință măreață și veșnică. Isus le spuse că trebuie să se facă orice efort pentru a scăpa lumea de la păcat. Urmașii Lui trebuie să trăiască așa cum a trăit El și să lucreze așa cum a lucrat El, cu străduințe intense și neobosite.” (Hristos, Lumina lumii, p. 691)

Lászlo-Varga Zoltán, pastor, Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro